A Walk in the Clouds – Atât de aproape de cer (1995)

Actori: Keanu Reeves, Aitana Sanchez-Gijon, Anthony Quinn

Câştigător al Globului de Aur în 1996 pentru cea mai bună coloană sonoră – Maurice Jarre – A walk in the Clouds este un film romantic, care are în centru povestea de dragoste dintre un tânăr orfan, proaspăt întors din al doilea război mondial (Keanu Reeves) şi fiica (Aitana Sanchez-Gijon) proprietarului bogat al unei podgorii (Giancarlo Giannini).

Paul, visând la întemeierea unei familii, încă din război, îi trimite nenumărate scrisori soţiei lui, scrisori în care îşi etalează sentimentele şi planurile de viitor. Aceasta însă este total indiferentă la dragostea sinceră a lui Paul. Dezamăgit, eroul porneşte spre nord pentru a vinde ciocolată. Coincidenţa face ca Paul şi Victoria, eroina filmului, să se întâlnească în mod întâmplător. Aflată în drum spre casă, fata este îngrijorată de cum va reacţiona tatăl său tiranic când va afla că urmează să devină mamă a unui copil bastard. Îngrozită de ceea ce urma să i se întâmple, Victoria i se destăinuie tânărului Paul.  Galant, acesta se oferă să o ajute, pozând pentru o seară în soţul ei, fără să îşi dea seama că acest gest le va schimba viaţa amândurora, pentru totdeauna.

Ceea ce se remarcă, în privinţa elementelor ce definesc acest film, sunt  trei imagini-cadru simbolice pentru mesajul pe care regizorul a vrut să îl transmită: în primul rând  momentul executării încălzirii viilor, la care iau parte toţi muncitorii, patronii şi invitaţii la un loc. Acel stol de fluturi ale căror aripi imense împing căldura sunt, de  fapt, oameni cu aripi legate de trup, oameni care aspiră spre o libertate ce le este interzisă – este momentul în care se produce apropierea dintre cei doi . O altă scenă cheie este aceea a renaşterii viei dintr-o singură rădăcină salvată de flăcări. Aceasta este completată de o alta – momentul savuros în care Paul, însoţit de o trupă de „menestrei”, cântă serenade la fereastra Victoriei. Acestor scene li se adaugă decorurile extraordinare, costumele şi savoarea accentului spaniol al dialogurilor.

Filmul este o adevărată feerie. Fără a fi neapărat o capodoperă, reuşeşte să capteze prin armonia dintre scenariu, jocul actorilor şi peisajele fantastice care vă vor încânta inimile şi vă vor face să apreciaţi şi acest gen de film. Iar dincolo de asta, mesajul este unul profund uman – cunoaşterea limitelor până la care un suflet merge pentru a-l cuceri pe celălalt este o treaptă pe care cu toţii trebuie sa o depăşim.