Salut! Sunt Tudor Lăzescu, din clasa a V-a A. Am fost de curând în Beijing şi m-am gândit să vi-l prezint şi vouă.
Cel mai cunoscut simbol al Chinei este Zidul Chinezesc, lung de peste 6300 km. Zidul se vede din avion, chiar de la 7000 m înălţime. Se spune că este singura construcţie făcuta de om care se vede de pe Lună. Zidul a fost creat ca scut împotriva duşmanilor, probabil şi împotriva soldaţilor chinezi care trebuiau să alerge în armură pe coamă, unde sunt mii de trepte, cu pante foarte înclinate. Cei mai mulţi turişti preferă să urce şi să coboare de pe Zid cu telecabina. După cum vedeţi, şi mie mi-a fost greu să merg pe porţiunea de la Badaling, din apropierea Beijingului.
Undeva, pe lângă Zidul Chinezesc, am vizitat şi un atelier de jad. Aceasta piatră semi-preţioasă este transformată de meşterii chinezi în adevărate obiecte de artă.
Cele mai frumoase lucrături în jad le-am văzut, însa, la Mormintele Ming. Coroana împăratului Zhoudiy, cel care a mutat capitala Chinei de la Nanjing la Beijing, era alcătuita din petale de jad albastru (culoarea cerului), cu dragoni de chihlimbar. Haina lui era cusută cu fir de aur. Până şi peria cu care i se făcea masaj pe spate la baie era tot din aur, la fel şi tronul său uimitor.
În drum spre Oraşul Interzis, eu şi tatăl meu ne-am oprit în Piaţa Tien’an Men, cea mai mare piaţă centrală din lume unde se afla două LCD-uri uriaşe, mausoleul lui Mao (un fost conducător chinez) şi drapelul naţional. De-a lungul pieţei sunt coloane deoarece, în chineză, Tien’an Men înseamnă Poarta Cerului.
Oraşul Interzis – acesta era locul de unde împăratul conducea ţara. Şi locul cel mai vizitat de turişti. Este un adevărat oraş, cu clădiri şi curţi dintr-una în alta. Ghidul ne-a spus că e cel mai mare palat imperial din lume, păstrat perfect. Are 9.999 de camere, cu una mai puţin decât 10.000, care este număr divin pentru chinezi. În acest loc au domnit 24 de împăraţi chinezi. La intrare sunt 3 porţi, dar numai împăratul avea voie să treacă prin cea din mijloc. Imediat după porţile de intrare, Oraşul e tăiat de Râul de Aur. Tocmai de aceea au fost ridicate 5 poduri de trecere. Scările pe care venea şi pleca împăratul sunt din marmură, în care au fost sculptaţi dragoni cu perle între gheare. Peste tot, se află statui cu lei, dragoni şi broaşte ţestoase, de parcă ai fi în vizită la o gradină zoologică împietrită de o vrajă. Deşi arată frumos, nu cred că locul era prea plăcut pentru copiii din familia împăratului. Prea multe reguli, prea multe interdicţii, prea multe superstiţii, ca să te simţi liber.
Beijingul este un oraş cu peste 15 milioane de locuitori. Cred că de aceea are străzi atât de mari. Numai pista pentru biciclişti are 5m lăţime. Cu toate acestea, n-am prea văzut biciclete în cele 4 zile cât am fost la Beijing. În schimb, seara, Parcul Olimpic se umple de oameni. Ies, pur şi simplu, din case ca să se adune în grupuri şi să danseze pe muzica tradiţională sau să facă gimnastică. M-am gândit că, la noi, în România, nici dacă ar fi pana de curent şi nu ar funcţiona televizoarele, tot nu aş vedea aşa ceva între blocuri.
China e o lume total diferită de a noastră, cu oameni zgomotoşi ca nişte copii şi harnici ca albinele. Chinezii sunt amabili cu turiştii, dar nu înţelegi mare lucru din englezeasca lor cu mieunături. Pe scurt, a fost o călătorie interesantă, de care o să-mi amintesc mereu cu plăcere.
Comentarii recente