Reportaj de Mădălina Melinte şi Claudiu Iordache (foto)
„Pacea nu este absenţa războiului. Este o virtute, o dispoziţie spre bunăvoinţă, încredere, dreptate.” (Baruch Spinoza)
Într-o lume în care valorile par să îşi piardă tot mai mult sensurile, iar virtuţile tind să devină simple noţiuni abstracte în care doar visătorii mai par să creadă, într-o lume în care toată lumea spune prea multe şi face prea puţine, mai există, se pare, şi oameni care chiar cred în puterea unui cuvânt cum este pacea.
Vineri, 3 octombrie 2009, un grup de elevi ai Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil”, însoţiţi de profesorii lor, au străbătut mare parte din oraş, într-un marş al păcii. Marşul, organizat la iniţiativa elevilor din liceu, susţinuţi de profesorii care i-au însoţit (prof. Gabi Butnaru, prof. Mariana Paşcan, prof. Anamaria Ghiban, prof. Paul Aneci), s-a dorit a fi o acţiune simbolică, din partea tinerilor care spun un „Nu!” hotărât violenţei. Traseul parcurs de elevi a fost unul sugestiv, incluzând câteva repere culturale ale Iaşului învăluit în atmosfera agitată a toamnei: Liceul de Informatică ,,Grigore Moisil” – parcul Copou -Universitatea ,,Al.I.Cuza” – Biblioteca ,,Mihai Eminescu” – Str. Lapuşneanu – Piaţa Unirii – Str. Ştefan cel Mare. Punctul final al marşului a fost, nu întâmplător, Primăria Municipiului Iaşi unde, chiar dacă singurii care i-au întâmpinat pe elevi au fost trei agenţi de pază, mesajele de pace pictate pe pancarte au atras atenţia trecătorilor şi au fost, poate, binecuvântate de sunetul clopotelor Mitropoliei.
Întreaga acţiune a fost un gest simbolic, invitând oamenii să se gândească la pace, la o societate lipsită de ură şi violenţă. Atât elevii de, cât şi cei de la gimnaziu au venit pregătiţi cu „recuzita” confectionata de ei insisi: pancarte şi steguleţe pe care erau scrise mesaje cât mai sugestive, pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la ceea ce se întamplă în jurul nostru în fiecare zi. Întrebaţi ce părere au despre acest miting elevii ne-au împărtăşit opinii variate, arătându-se mai mult sau mai puţin optimişti:
Ionuţ Mihalache: „Din punctul meu de vedere evenimentul, deşi este o iniţiativă lăudabilă, nu este decât un foc de paie. E greu să influenţezi o întreagă societate doar cu ajutorul unui marş al unor elevi care, plini de entuziasm, au vrut să realizeze un lucru măreţ.”
Oana Belcescu : „Un început bun este un drum pe jumatate parcurs.”
Nouă ne-a plăcut iniţiativa, mai ales că ne-am alăturat celor care, timp de o oră, au împrăştiat pe străzile vechiului târg speranţa într-o lume mai bună. Nu putem decât să sperăm că, în viitor, vom mai avea parte de astfel de acţiuni.
Daca nimeni nu ar trage un semnal de alarma pt ca ar considera ca e doar „foc de paie” atunci poate ca nu am fi ajuns aici. E greu sa spui inca de la inceput ce actiune va influenta si ce nu o anumita situatie. Important este sa incerci. Si felicitari John Lennon-ilor cu „Make love not war”, foarte faina pancarta. Peace 😀
„-Porumbei sunt?
-Ăă, nu ştiu, avem, da’ din ăia care stau prin copaci, nu din ăia care zboară.”
Aşa si la Moisil. Bine că se văd frumos pozele, o să arate frumos pe peretele de la parter, ce mai contează că baieţii ăia patru cu litere pe piept se gândeau la orice, numai la pace nu.
Frumos, „Amintiri din epoca de aur”. Si intr-un fel sunt de acord cu tine, ar trebui sa participe doar cei ce doresc si cred intr-adevar in asta. Insa nu poti sa-mi zici ca atunci cand e vorba de chiulit (cu scuza) multi se mai gandesc ca se vrea sa se faca o declaratie si sa se traga un semnal de alarma.
Spre surprinderea unora (deşi replicile sunt scoase din context şi nu ştiu dacă merită vreun răspuns), Piata Unirii e renumita pentru porumbeii care zboară prin zonă şi elevii au trecut pe acolo, deci, ca să răspundem punctual… da, au fost foarte mulţi porumbei. Mai greu este cu alt gen de „porumbei”, verbali. Aceia, din păcate, uneori sunt prea mulţi. Asta apropo de ce cred unii că gândeau „băieţii ăia patru”. Nu ştiam că există cititori de gânduri printre noi (şi încă cititori de gânduri din poze). Bună ideea cu peretele de la parter, o vom transmite organizatorilor. Multumim pentru gândurile frumoase, pline de pace, Chuckie. 🙂
O sa-i iau apararea lui Chuckie cu replicile scoase din context, pentru ca intr-un fel evoca realitatea. Multi au fost acolo din simpla durere numita ore de curs. Insa initiativa a fost superba, pentru ca, asa cum am spus, este nevoie din cand in cand sa se traga un semnal de alarma.
N-o să imi reproşaţi acum că nu le-am acordat titluri academice domnilor de la Litere. Cât despre ceea ce gândeau ei sau ceilalţi, ştim amândoi la fel de bine, pentru că tot din rândul lor am plecat, chiar dacă eu am făcut-o mai recent decât dumneavoastră. „Hai, toată lumea-n carusel!”
Da, iniţiativa a fost lăudabilă şi nu o spun pentru că m-am alăturat eu însămi marşului de vineri, ci pentru că, aşa cum a spus şi Georgiana, este nevoie din când în când de câte un semnal de alarmă. Evident, discuţii despre utilitatea sau inutilitatea unor astfel de gesturi se pot oricând naşte şi fiecare are dreptul la propriul punct de vedere, atâta timp cât este unul pertinent şi nu unul pur speculativ. Mă bucur că cineva a subliniat totuşi esenţa, dincolo de detaliile mai mult sau mai puţin semnificative.