Într-un sfârşit de septembrie un mare sportiv al vremurilor noastre a trebuit să pună unealta în cui, fiind doborât de cursul neiertător al vieţii. Suntem oare o generaţie a sacrificiului, în care valorile naţionale ne lasă încetul cu încetul fiind înlocuite de oamenii care cred că sportul se face doar cu bani şi că totul le aparţine? Nu putem şti noi răspunsul la o întrebare, retorică de altfel,â, dar acesta este cu siguranţă un moment de cumpănă pentru sportul şi pentru întreaga societate românească.
La vârsta de 16 ani, Andrei Pavel nu era decât un copil, o mică speranţă, care dorea să practice un sport cât mai bine. Şi a reuşit, devenind, după cei doi fantastici, Ion Ţiriac şi Ilie Năstase, un alt treliea pion de neclintit în istoria tenisului românesc. Performanţele sale au dus vestea despre România în toate colţurile lumii. A avut trei turnee câştigate la simplu: la Tokyo, în 1998, la St. Pölten, în 2000, la Montreal, în 2001, şi numai puţin de şase finale pierdute printre care cea mai importantă în 2003, la Paris. I-a cucerit pe români, în special atunci când venea să joace în Cupa Davis deoarece se dăruia în totalitate chiar dacă era un pic accidentat, chiar dacă era obosit. A reuşit, timp de vreo nouă ani, să ne ţină în Grupa Mondială, iar imediat ce a plecat am şi retrogradat după întâlnirea cu Suedia.
Ultima competiţie la care a participat Andrei Pavel a fost BCR Open România, de altfel singurul turneu mare din România. A dorit să se retragă acasă, în faţa propriilor suporteri şi a reuşit să-şi împlinească visul. Cu toate că era obosit şi avea dureri de spate, a vrut să joace pentru ultima dată pe zgură românească, dar nu a reuşit să-l înfrângă pe Cuevas. „Nu mai vreau să mai încerc, nu mai vreau să îmi risc sănătatea doar pentru a evolua încă un turneu. Nu vreau să fiu nevoit să mă operez din nou. Nu mai vreau. De ce să o fac? Am 35 de ani într-o săptămână şi nu sunt Lance Armstrong”, a declarat, cu amărăciune Andrei Pavel după eliminarea în faţa lui Andy Murray la Australian Open.
Meciul său de retragere a fost în compania unui bun prieten, Goran Ivanisevic, fost număr doi mondial. Nu a fost un simplu meci, ci un întreg spectacol în care şi-au făcut apariţia Holograf (formaţia favorita a lui Andrei) şi Loredana. Focul de artificii de la sfârşit şi aplauzele fără încetare ale spectatorilor au creat o atmosferă extraordinară, aşa cum merită un adevărat campion. Îţi mulţumim „Pavelică” !
Comentarii recente