reportaj de Ioana Abuzuloaie şi Mădălina Ciobanu
Smulse din cărţi cu foi îngălbenite, de pe uliţe de sat străin, straturi cu ştiute şi neştiute au ieşit la iveală cu ajutorul unor idei pline de entuziasm, transformate în realitate virtuală de către elevi de la diferite licee, hotărâţi să investească multă pasiune şi să obţină un loc fruntaş intr-o dimensiune virtuală într-un concurs care a devenit deja o tradiţie pentru Liceul de Informatică „Grigore Moisil”.
10 octombrie 2009: Liceul de Informatică „Grigore Moisil” din Iaşi este gazda unei competiţii de „zăcăminte literare” aduse la suprafaţă de echipajele unor elevi din licee precum Colegiul Naţional „Mihail Sadoveanu” din Iaşi, Colegiul „Costache Negruzzi”, Colegiul „Mihai Eminescu”, Liceul „Vasile Alecsandri”, Liceul „Mihail Sadoveanu din Paşcani şi bineînţeles Liceul de Informatică „Grigore Moisil”. Organizat de catedra de limba şi literatura română, ţn parteneriat cu ISJ Iaşi şi cu Muzeul Literaturii, la iniţiativa doamnei profesor Daniela Zaharia, concursul Literatura română în dimensiune virtuală a devenit, din acest an, un concurs naţional.
Etapa judeţeană, desfăşurată pe 10 octombrie 2009, a constat în derularea a 4 secţiuni, în cadrul cărora au avut loc prezentări power point, respectiv ale unor pagini web sau filme documentare, analizate de către un juriu specializat format din prof. Stelian Hadâmbu (inspector ISJ, informatică), prof. Cristina Timu (profesor de informatică), d-na Ştefania Ţugui (din partea Uniunii Scriitorilor), prof. Petru Apachiţei (profesor de limba şi literatura română). Cuvântul doamnei Director Carmen Losonczy a dat startul competiţiei, urmând ca cel mai bun să câştige. Dar cine dintre cei care se străduiesc cu adevărat nu e bun?
„Loading” – un sunet puternic în boxe anunţă o eroare de sistem, neliniştea echipajului pe cale să înfrunte ochii insistenţi şi plini de nerăbdare ai juriului şi ai celor din sală creşte, apare însă rezulatul final al eforturilor şi prima prezentare începe. Într-un şir indian al ideilor, fiecare echipaj şi-a făcut simţită prezenţa cum a ştiut mai bine: glasuri scăzute, hotărâte, tremurături de mână, priviri aţintite într-un singur loc sau trupuri ţintuite şi impunătoare pline de încredere în sine şi optimism. Ca spectator reuşeai să vezi fiecare prototip în parte şi să ghiceşti, de asemenea, cauza principală a tuturor reacţiilor: emoţiile. Programe avansate, ştiute fie aşa cum cunosc bobocii actualmente viaţa de liceu, fie la fel de bine ca unul din cei iniţiaţi în arta calculatorului încă de la apariţia lui ENIAC, complexitatea informaţiei şi ineditul acesteia au fost elementele care au făcut diferenţa între rezultatul final al fiecărui echipaj în parte.
Se spune că dacă eşti mic poţi să te strecori foarte bine şi să afli tot ce se întâmplă în jurul tău. Nu sunt mică, însă în colţişorul meu au ajuns toate informaţiile de care aveam nevoie ca să-mi creez o imagine de ansamblu asupra agitaţiei din acea sală. Un interviu a cărui tehnică şi modalitate de filmare a generat un deja-vu în mintea mea, m-a frapat datorită omului din el. La un moment dat ajunsesem chiar să uit misiunea mea acolo şi să mă afund cu totul în informaţia pe care mi-o împărtăşea persoana din imagine. Am ţintit, însă, cu privirea, buzunarul drept al personajului şi disperarea cu cameramanul încearcă să distragă privirea de la activitatea obişnuită în ziua de azi a unui tânăr (reacţia la vibraţiile telefonului; s-o fi auzit şi soneria?), punând în prim cadru imaginea intervievatului, fără a reuşi să şteargă din colţ străduinţa unui elev dornic de a realiza un interviu de succes. Aproape ne-ar fi plăcut…
Şi cum nu era de ajuns tensiunea deja creată de discursurile nici pe departe libere ale unora dintre concurenţi (dar să susţinem totuşi teoria), participanţii sunt încurajaţi cu un lanţ de observaţii constructive, evident, din partea juraţilor. Zâmbete largi, pline de încredere au fost şterse imediat de pe faţă de sfaturi exigente cum ar fi acela ca data viitoare culorile pentru primăvară fie lăsate deoparte şi să fie folosită cromatica cerută intr-o prezentare virtuală. Bine de reţinut! Dar să vedem şi ce spun „supuşii literaturii”:
Reporter: Aţi aflat prin intermediul proiectului la care aţi lucrat măcar un lucru care să vă facă siguri că veţi fi mai presus de concurenţă?
Concurent Colegiul „Mihai Eminescu”: Noi nu am urmărit în mod special partea tehnică, ci sensibilitatea pe care credem că a transmis-o proiectul nostru.
Concurent „Liceul Mihail Sadoveanu”, Paşcani: Credem că ideea unui film cu povestea în ramă ne-a avantajat destul de mult.
Reporter: Ce părere aveţi despre organizarea întregului eveniment?
Concurent Colegiul „Mihai Eminescu”: Din acest punct de vedere considerăm că organizarea a fost reuşită. Totul s-a ridicat la nivelul aşteptărilor noastre.
Concurent Colegiul „Costache Negruzzi”, Paşcani: Organizarea a fost cam proastă. Nu a fost vina noastră dacă nu se auzea muzica. Se putea şi mai bine.
Reporter : Ce impresie v-a lăsat juriul?
Concurent Colegiul „Mihai Eminescu”: A fost obiectiv, uneori poate cu prea multe pretenţii de la clasele de filologie.
Concurent „Liceul Mihail Sadoveanu”, Paşcani : Au fost drastici şi prea obiectivi.
Am putea de asemenea să analizăm şi răspunsurile concurenţilor la întrebarea: „Ce v-a determinat să realizaţi proiectul? Influenţa sau pasiunea?”. Am obţinut desigur şi răspunsuri clare care ne-au făcut să înţelegem că a fost proprie iniţiativă şi pasiune pentru literatură, dar au primit şi răspunsuri pline de ezitări, noduri de cuvinte şi încheieri precum: „Mai contează? Deja suntem aici.”
Au câştigat cei care au fost aleşi de juriu. Dacă a fost sau nu o alegerea corectă a premianţilor, rămâne de văzut după felul în care echipajele selectate să reprezinte judeţul Iaşi se vor comporta la etapa naţională. Evident, nemulţumiri există la orice concurs, însă importantă este, în fond, experienţa pe care o acumulezi, din diverse perspective. Nu pot să nu mă bucur pentru premiile luate de colegii noştri, din liceu, însă vă mărturisesc, cu riscul de a fi acuzată de subiectivitate, că mi-a plăcut în mod special unul dintre echipajele de la Colegiul „Costache Negruzzi”.Era acolo un Creanga în variantă feminină care a fascinat auditoriul – o voce caldă, care a dovedit că emoţiile sunt uneori constructive. Concursul a avut un program îndelungat, dar plăcut, marcat de câte o pauză de 10 minute între secţiuni pentru a calma valurile de căldură care înecau emoţiile participanţilor ; totul pentru a ajunge către sfârşitul care avea să anunţe câştigătorii marilor premii. V-aţi fi aşteptat poate la o prelungire a momentului pentru crearea suspansului. Ei bine, nu a avut loc aşa ceva. Le-au fost cruţate inimile şi lăsate să bată în ritmul relativ normal pentru primirea unui rezultat mai mult sau mai puţin aşteptat.
Reconstituiri
Premiul I – Iaşii – climatul spiritual al lui Eminescu, Colegiul „C. Negruzzi”
Premiul II – Timpul îşi spune povestea, Colegiul „M. Eminescu”
Premiul II – Casa Dosoftei, Colegiul „C. Negruzzi”
Premiul III – Pe cărările Amintirilor în Bojdeuca lui Creangă, Colegiul „C. Negruzzi”
Impact cultural
Premiul I – Textul religios, formă de manifestare în secolul al XVII-lea. Mitropolitul Dosoftei, Liceul „V. Alecsandri”
Premiul II – Povestea de iubire ce a fost… să nu fie, Colegiul „M. Eminescu”
Premiul III – O dulce umbră în peisaj contemporan, Colegiul „M. Eminescu”
Destin literar
Premiul I – Romanul căutării urmelor: Baltagul, Liceul de Informatică „Grigore Moisil”
Premiul I – O călătorie sadoveniană, Colegiul Naţional „M. Sadoveanu” Paşcani
Premiul III – Nichita Danilov, poet şi prozator – Mereu dincolo de sine, Liceul de Informatică „Grigore Moisil”
Peceţile tradiţiei
Premiul I – Datinile şi tradiţiile – punte între trecut şi viitor, Liceul de Informatică „Grigore Moisil”
Premiul I – Neculai Popa – Artistul din Târpeşti, Liceul de Informatică „Grigore Moisil”
Premiul II – Pătrăhăiţeşti – reverberaţii ale tradiţiei în Ţara Moţilor, Liceul de Informatică „Grigore Moisil”
Comentarii recente