Nicolaus Copernic şi teoria heliocentrică

Acum 500 de ani, modul de a gândi al oamenilor a cunoscut o uimitoare schimbare. Europenii au început să pună sub semnul întrebării ideile lor religioase şi superstiţiile despre lume. Astfel, mulţi au încercat să demonstreze teoriile făcând experimente.

Nicolaus Coperinc, astronom şi cosmolog, matematician şi economist, preot şi prelat catolic s-a născut în anul 1473, în localitatea Torum, din Polonia şi este autorul teoriei heliocentrice, cea care afirmă că Soarele este centrul sistemului nostru solar, în locul Pământului, după cum se credea anterior.

Încă din antichitae, se credea că Pământul stă imobil în centru Universului, iar Soarele şi planetele se rotesc în jurul lui. Astonomul polonez  Nicolaus Coperinc a observat că era mult mai mai uşor de prezis mişcarea planetelor dacă se considera că Soarele ar fi în centru şi  Pământul s-ar roti în jurul acestuia. Atunci când ceilalţi astronomi au verificat această teorie, totul a mers bine. Însă, rămânea o problemă… Oamenii religioşi deazaprobau ideea lui Copernic, deoarece ei credeau că Dumnezeu a creat Universul punând Pământul în centru. Coperinc şi-a expus teoria în lucrarea De Revolutionibus Orbium Coelestium (Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti), dar abia pe patul de moarte a îndrăznit să o publice, neuitând să adauge o dedicaţie măgulitoare pentru papă.

Mai există un motiv pentru care ideea lui Coperinc era greu de acceptat. Dacă ea era adevărată, înseamnă că mişcarea Soarelui pe cer era  doar o iluzie cauzată de rotirea Pământului cu mare viteză. Lumea credea că acest lucru ar fi imposibil, deoarece rotirea ar fi făcut ca norii şi păsările să rămână în urmă, iar clădirile să se dârâme. Între 1543 şi 1600 puţini au fost adepţii sistemului copernician, cei mai renumiţi fiind Galileo Galilei şi Johannes Kepler. În 1588, astronomul danez Tycho Brahe a emis o teorie de compromis, după care pământul rămâne nemişcat în timp ce planetele se mişcă în jurul soarelui, care, la rândul lui, înconjoară Pământul. După respingerea teoriei lui Copernic de către autorităţile ecleziastice cu ocazia procesului lui Galilei (1633), doar câţiva filosofi iezuiţi mai acceptau în ascuns ideea unui univers heliocentric. Abia după sfârşitul secolului al XVII-lea, odată cu apariţia lucrărilor lui Isaac Newton asupra mecanicii cereşti, sistemul copernician a fost admis de majoritatea gânditorilor europeni.