Reportaj realizat de Ioana Abuzuloaie şi Bianca Roman
Încăperea cu aer clasic, vechi, abia mai suportă zecile de persone ce o invadează. Zumzăiturile şi suşotelelile înlocuiesc acum fundalul muzical, ieşind din pickupul veteran, mai mereu când vii să vizitezi acest locuşor ce te desprinde pentru câteva clipe de imaginea societăţii moderne. Muzica venită să te liniştească, să te calmeze nu-şi are acum locul; acum când nerăbdarea atinge cote maxime. Rumoarea întâlnită în această seară în Galeriile Anticariatului Dumitru Grumăzescu se datorează unui început. Un început al asociaţiei umanitare V.I.S.T.A, asociaţie ce îşi doreşte să sprijine prin activităţile şi obiectivele sale tinerii cu potenţial ce pot aduce o schimbare în societate şi mai ales să devină modele pentru alţi tineri din generaţia lor sau din cele ce vor veni. Se zăreşte,însă, şi un nou drum, aparte, pe care doi dintre întemeietorii acestei fundaţii au pornit să-l traseze. Lansarea volumului de poezii Vreau să mă scald în iubire de către Anca-Georgiana Şerban şi Dragoş Preutescu vine parcă să inaugureze, la nivel practic, principiile pe care această fundaţie le pretinde. Atmosfera este intimă, cu un aer artistic datorat confesiunilor făcute atât de domnul Grumazescu, cât şi de invitatul special al serii, poetul ieşean, Horia Zilieru.
În ciuda aglomeraţiei, acest context te îmbie să-ţi deschizi sufletul şi mintea şi să percepi emoţiile ce ţâşnesc dinsufletul fiecăruia. Unde să încapă 150 de suflete intr-un cub care nu acceptă mai mult de 50? Ele au fost atâtea cât să facem un duş straşnic în iubirea lor şi să ne ştergem cu prosoape de albastru. Într-o perioadă în care poezia a devenit nonliteratură sau metaliteratură, cum susţine Horia Zilieru, e un măreţ lucru să publici o carte, mai ales în versuri. Fără să te gândeşti dacă lectorii vor dori măcar să-şi arunce o privire pe sârguinţa ta. Acum ei preferă TV-ul, Internetul şi alte mijloace performante. Uită că există talente ce doresc să iasă din colectivizare. Speră, însă, ca acest volum de poezii şi creatorii săi să nu simtă frustarile literaturii actuale. În paginile volumului Vreau să mă scald în iubire, consacratul poet vede o transparenţă, o puritate în ceea ce priveşte iubirea, însă şi un flux emoţional transmis începând de la cei doi debutanţi – unul spre celălalt – până la lectori. De asemenea, Dumitru Grumăzescu, observă fragilitatea textului, eleganţa şi discreţia filelor scrise, în care libertatea sentimentelor iese din “sufletul lor frumos”.
„Dragostea pentru mine înseamnă foarte mult. Atunci când iubesc simt că trăiesc la cele mai înalte cote. Când iubirea îmi curge prin vene văd lumea cu alţi ochi. Rămân realistă şi privesc cu grijă în jur, dar prin aceşţi noi ochi observ şi lucruri pe care în viaţa cotidiană nici măcar nu le zăream. Detaliile ies la iveală la orice pas şi uitaţi cum ele fac diferenţa.” (Anca – Georgiana Şerban)
„Am observat că e uşor şi la modă să spui „te iubesc”, „eşţi dragostea mea”, dar nu foarte mulţi simt cu adevărat sau trăiesc cu adevărât ceea ce spun. Asta pentru că şi-au pierdut intenţiile, şi-au pierdut obiceiurile morale de a-şi arăta talentul în a iubi pe cineva. Şi aici fac referire atât la fete cât şi la baieţi. E un lucru uşor să iubeşţi, atâta timp cât la mijloc e pasiunea şi simplă dorinţa de a avea pe cineva drag, onest, sincer, melancolic, visător şi optimist lângă tine.” (Dragoş – Andrei Preutescu)
Reporter : Ce semnificaţie are pentru tine această lansare de carte?
Anca-Georgiana Şerban : Conturarea realităţii visului meu, vis ce treptat a luat amploare alături de Dragoş, deoarece împărţim aceeaşi pasiune.
Reporter: Spune-mi trei cuvinte care să definească ceea ce te-a marcat în această seară.
Anca-Georgiana Şerban : Caracterul este destin!
Reporter: Aţi creat această carte mai mult pentru cei din jurul vostru sau pentru voi? Vreţi să vă amintiţi iubirea sau să ne amintiţi iubirea?
Anca-Georgiana Şerban : Iubirea noi o trăim, o simţim şi o demonstrăm. În concluzie, am dorit să vă amintim că iubirea există şi că totodată vrem să vă scăldaţi în ea.
Reporter: De ce două debuturi atât de diferite în conţinut în acelaşi context spaţial?
Anca-Georgiana Şerban : Pentru această locaţie am optat deoarece aici se unesc atât mireasma cărţilor, cât şi a marilor iniţiative ale oamenilor de succes. Dragostea ne-a împins să punem pe hârtie poeziile noastre, ulterior publicându-le. Pe de altă parte, dragostea mi-a oferit o altă viziune a lumii înconjurătoare, dând naştere unor iniţiative puternice. Astfel am ajuns să îmbinăm cele două evenimente în acelaşi context.
Reporter: De ce nu şi un moment special împreună?
Anca-Georgiana Şerban : Nu am optat pentru un moment împreună tocmai pentru a nu deveni noi nucleul evenimentului, ci pentru a pune accent pe faptele noastre văzute prin ochii celorlalţi.
Un Je t’ecris! ţinându-se de mână cu pianul, câteva bliţuri care să surprindă zâmbetul şi să-l pună în cutia cu amintiri, un botez al literelor ordonate, copilul din versuri care are să crească mare şi frumos. Iar noi? Noi am rămas în mirosul prafului de slove şi aşteptăm o altă voce caldă să ne şoptească de-ale sufletului.
Am fost acolo și îmi place cum ați surprins momentul…
În primul rând vă mulțumesc tuturor pentru faptul că ați dat curs invitației mele (m-am simțit extraordinar că mi-ați dedicat o parte din timpul vostru), și mă bucur foarte mult să văd acum acest articol. Cea mai mare mulțumire a mea provine atât din faptul că mi-ați fost alături în acele clipe, cât și din faptul că am reușit să vă aduc zâmbetul pe buze…!
În al doilea rând trebuie să vă împărtășec că am fost onorată să fie alături de mine doamna director Carmen Losonczy, împreună cu domnul Alexandru Losonczy.
Vă mulțumesc!
Felicitări Georgiana, abia aștept să citesc și eu ce ai scris. La mai mare.
Un fel de „vă mulțumesc vouă, oamenilor, și lor, Directorilor”. Cheers!