Adam şi Eva este un ciclu de nuvele de dragoste cu ramă, scris de Liviu Rebreanu. Volumul are drept temă principală credinţa în reîncarnare, metempsihoza. Cartea este structurată în şapte capitole, fiecare reprezentând o nuvelă care la prima vedere pare a fi de sine stătătoare, dar care de fapt se leagă de „povestea” din capitolul-nuvelă precedent.
În operă se descrie încercarea necontenită a aceluiaşi suflet să se unească cu sufletul pereche. Astfel sufletul reuşeşte să treacă prin 7 vieţi. Cifra reprezentativă 7 şi multiplii săi apar pe tot parcursul naraţiunii, reprezentând zile de naştere, datele morţii, perioade de călătorii. De asemenea apare şi în structura cărţii : sunt 7 vieţi, 7 capitole, fiecare cu câte 7 părţi. Fiecare capitol are ca titlu un nume de femeie: Navamalika, Isit, Hamma, Servilia, Maria, Yvonne, şi Ileana.
Romanul urmăreşte povestea personajului masculin, al perechii, iar sufletul acestuia se reîncarnează de 7 ori în Mahavira, Unamonu, Gungunum, Axius, Adeodatus, Gaston şi în final în Toma Novac, toţi acestia fiind ființe din perioade de timp diferite şi din locuri diferite. Cu toţii suferă morţi violente din cauza personajelor feminine, iubirea lor ramânând neâmplinită până la a 7-a moarte, când, în cele din urmă, sufletele se unesc.
Adam şi Eva poate fi considerat și o lecţie de istorie, datorită acţiunii fiecărui capitol care se desfăşoară în civilizații diferite, pe meridiane diferite, variind de la India antică până la România de la începutul secolului al XX-lea. În text, bărbatul este într-o permanentă căutare a sufletului pereche şi este influenţat de contextul social şi politic al fiecărei perioade în parte. El ia parte la călătorii, la înmormântări, la nunţi, la lupte şi toate acestea pentru a-şi găsi într-un sfârşit sufletul pereche, care, de altfel, duce de fiecare dată la condamnarea sa la moarte. Cei doi îndrăgostiţi au o poveste de iubire foarte concentrată, fiind de fiecare dată scurtată de un alt personaj, care este şi cauza sfîrşitului tragic al fiecărui erou în parte. Fără acest personaj, sufletele celor doi ar fi îmbătrânit împreună, iar cele 7 vieţi ar fi avut un sfârşit fericit.
Destul de neobișnuită pentru un autor cum este Liviu Rebreanu, al cărui nume este, în general, legat de romanele cu problematică socială precum Ion, Adam și Eva reușește să captiveze prin ineditul ei, făcându-ne, la final, să ne întrebăm dacă noi înșine ne vom găsi vreodată sufletul pereche…
Tu nu ești în stare să gândești singură?
Trebuie să copii articolul integral de pe net?
Poate ne dai și un link ca să vedem de unde au fost copiate infomațiile, ce zici?! Și apropo de „informare”…. Conjugarea verbului „a copia” se învață în clasa a cincea… sau chiar mai devreme. Să înțelegem că nu ai depășit acest nivel? Varianta corectă pentru conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular este „să copiezi”…
@ohh: Dă-mi și mie un link, că eu cu savantul meu idiot goagal nu am realizat încă de unde e copiat articolul. Dacă faci o acuzație susține-o, pentru că până acum te cam dai în stambă. Dacă îmi precizezi sursa și mă conving ai scuzele mele.