Un singur an…

Am să încep, cum v-am obişnuit, din perspectivă personală. Mi-a fost dat să fac parte din colectivul Joc Secund doar un anişor. Azi se împlineşte. Am fost, se spune, redactor şef (formal, căci au fost oameni care au muncit mai mult şi mai bine decât mine). Timpul trece, apa, deşi îngheţată, curge repede sub forma timpului, liceul se termină şi trebuie să predau cârma. Dar înainte să scăpaţi de mine şi să mă transfer cu tortura scrisă aici, mai am 2-3 articole cu care vă voi mai mai „chinui”. Să le spunem ultimii mei aşi de folosit în acest capitol.

A trecut un an… Când anume nu știu, mi-e greu să mă gândesc şi nu vreau, pentru că s-ar putea să mă simt deja adult. Aş putea spune că se încheie un ciclu (12 luni, ciclu încheiat, plenitudine), aş putea să laud realizările noastre (cum am sărit in 2 luni de la 20-30 de cititori pe zi la vreo 200) sau să vă mulţumesc că ne citiţi şi că vă exprimaţi părerile despre articole (hmm, nerecunoscătoare Georgiana asta, ar trebui s-o criticaţi mai dur!). Eu am făcut în schimb un colaj de opinii, din redacţie. Şi ca să sparg gheaţa şi să-i scutesc pe ceilalţi de emoţii (care?!), voi începe eu: „Joc Secund este o revistă extraordinară. În 12 luni ratingurile au luat foc, ne-am ocupat cu promovarea adevăratelor valori, precum cele de pe scena politică românească, am scris opere de mare valoare pentru literatura universală, etcaetera etcaetera. Recunosc, nu e chiar aşa, dar ne putem mândri cu un premiu al Concursului revistelor şcolare şi cu o încercare continuă de a vă oferi ce e mai bun din gândurile noastre. Într-un an de Joc Secund eu am cunoscut oameni. Mulţi, mulţi oameni. Unii grozavi (redacţia, comentatorii – chiar şi tu Chuckie 🙂 ), unii care mi-au împământenit în beton anumite idei fixe, ca să le zicem așa (cum ar fi 2 jurnalişti pasionaţi de poale-n-brâu a căror viziune despre calitate şi „ce se vinde” nu aş fi vrut să-mi spargă norul de inocenţă creat în juru-mi)… Pe unii i-am cunoscut direct şi mi i-am apropiat, cu alţii am discutat virtual, am disecat (cuvântul meu obsesiv) subiecte… Un an, doar un an în Joc Secund e o experienţă care te transformă. Mi-am cizelat (sper) stilul scriitoricesc şi am aspirat. Cunoştiinţe, opinii, sentimente, căci sunt mai rău ca o tornadă atunci când mi se dă ocazia să stau printre oameni deosebiţi.”

Voi preda discursul doamnei profesor, care a reuşit într-un an, ce se încearcă de vreo 10, şi anume coagularea unui colectiv de redacţie în cadrul şcolii… Many have tried, many have failed… nu ne putem spune că am fost mai buni, ci doar că ne-am potrivit mai bine caracterele sub o coordonare bună.

„Pentru mine Joc Secund este o experiență pe care mi-am dorit-o întotdeauna, ca profesor. Mă bucur că cineva a avut încredere în mine când am început acest proiect și că mi-a acordat sprijin necondiționat. Mă bucur că am descoperit, dincolo de dimensiunea didactică a orelor de limba și literatura română, niște adolescenți extraordinari, dornici să fie ei înșiși, să își transforme gândurile și sentimentele în cuvinte și în imagini din care au reușit să construiască un mic univers care astăzi împlinește un an. Sună prea protocolar pentru unii? Atunci, hai să simplific – La mulți ani Joc Secund !” (Anamaria Ghiban)

Şi dacă tot am „ascultat-o” , cred că ar trebui să respect ideea de „colaj de opinii” şi să le dau cuvântul câtorva colegi de-ai mei:

„Primul an de Joc Secund mi s-a părut un prim an bun, o experienţă frumoasă, inedită, asta chiar dacă nu m-am implicat prea mult. Echipa de redacţie este una placută, unită. Cred că este pentru prima data în viaţă când pot vorbi despre spirit de echipă adevărat! Trebuie să le mulţumim doamnei profesoare Ghiban şi domnului Losonczy pentru tot sprijinul acordat! Multă baftă Joc Secund în continuare.” (Mădălina Bălăşel)

„Am împlinit un anişor… ce repede mai trece timpul. Parcă mai ieri mă întâlneam cu doamna profesoară Ghiban şi o rugam să îmi dea oportunitatea să fac reportajul despre Ziua porţilor deschise. Acesta a fost primul meu contact cu revista Joc Secund şi de-a lungul timpului a început să-mi placă din ce în ce mai mult ceea ce fac. La mulţi ani!” (Mădălina Melinte)

„A fost un an frumos, plin de lucruri bune şi de evenimente care au atras atenţia asupra revistei. A fost un an în care fiecare şi-a făcut prieteni noi în cadul revistei. Mai pe scurt, un an bun şi să speram că următorul va fi şi mai bun.” (Ionuţ Mihalache)

„Revista Joc Secund a reprezentat pentru mine un precursor în a-mi descoperi şi cultiva un hobby, devenit pasiune – scrisul. Cu tot materialul divers de care dispune, revista are, în opinia mea, atât o certă valoare jurnalistică, cât şi una de atitudine, de frondă, într-un moment în care presa românească tabloidă suferă de amnezie retrogradă în ceea ce priveşte scopul şi ţinta activităţii sale.” (Iulia Teodor)

Dacă tu ai dispărea/ Într-o noapte oarecare… îmi cântă Alifantis în ureche şi nu mă pot gândi decât la faptul că, dacă Joc Secund nu ar fi existat, jurnalul vieţii mele ar fi mai sărac cu un capitol, iar noi, noi am fi o ţâră mai cărbune decât diamante.

P. S.: Pentru că un prieten drag, căruia i-am cerut o părere despre articol, mi-a spus că ar cam aduce un pic a ultimă dorinţă hai să-mi pun şi două mici dorinţe aici:

1. Nu lăsaţi criticii să ne moară de foame, daţi-le un motiv de controversă măcar la 2 săptămâni, eu vă voi aprecia mereu.

2. Nu m-aş supăra să scoateţi postul de redactor şef, să simt şi eu că am făcut ceva în revista asta. (glumesc, e doar ego-ul meu uriaş ce vorbeşte)

LA MULŢI AAAAANI!