Interviu realizat de Ana-Maria Coteț și Mădălina Ciobanu
C-walk este o prescurtare de la Crip Walk, un stil de dans ce a apărut prin 1970 în Compton, un cartier sărac din Los Angeles California, și care era folosit pentru iniţierea noilor membri ai bandei Crip, constând în mişcarea picioarelor în anumite feluri, simbolizând semne ale bandei. Astăzi c-walk a devenit un dans pentru care tinerii se întrec în competiţii.
Nu ne-am gândit nicio clipă că în liceu la noi există cineva care să danseze atât de bine c-walk. Am rămas plăcut surprinse când am aflat despre talentul elevului Remus Lică Hurubaş alias Bebiko, din clasa a X-a C. Dansuri de societate practică multă lume, de aceea adesea întâlnim la baluri astfel de momente, însă nu este neapărat o regulă. La Balul Mărţişorului l-am putut vedea, pe Remus dansând într-un stil nonconformist adăugat la paşii de bază ai c-walk. Aşa am ajuns la concluzia că ar trebui să îl cunoaștem mai bine.
Reporter JS: Cum ai descoperit c-walk?
Remus Lică Hurubaş: Mergeam pe strada acum vreo 2 ani şi am văzut nişte băieţi dansând, m-am dus la ei şi mi-au zis că fac c-walk. Am căutat şi eu pe youtube, mi-a plăcut, iar apoi m-am apucat şi eu.
Reporter JS: De ce c-walk şi nu altceva?
Remus Lică Hurubaş: Am făcut şi breakdance o perioadă şi de ceva vreme m-am apucat din nou. C-walk-ul este uşor, de aceea ai să vezi foarte mulţi puştani făcând asta.
Reporter JS: Dansezi în vreo trupă?
Remus Lică Hurubaş: Nu, am dansat înainte.
Reporter JS: De la ce provine denumirea de Bebiko?
Remus Lică Hurubaş: Poveste lungă… sincer nu ştiu. Am văzut cândva, demult, o trupă de dans, iar unul dintre membri își spunea Bebiko, mi-a plăcut şi i-am luat numele. Am preferat un nume împrumutat pentru că atunci nu găseam nimic original. În c-walk fiecare are un fel de „poreclă”. Ne recunoaștem mai ușor așa. Oricum, numele în sine nu are importanță. E o lume diferită în care nu contează numele sau personalitatea.Contează cum dansezi!
Reporter JS: Cât de greu a fost pentru tine să ajungi unde eşti şi anume să fii al II-lea din Iaşi şi al III-lea din ţară?
Remus Lică Hurubaş: Trebuie rectificat, am fost, nu mai sunt acum. Nu mai fac c-walk de un an. A fost destul de greu. M-am străduit mult, am pierdut multe ore în fiecare zi făcând antrenamente şi… am stricat mulţi papuci.
Reporter: O întrebare mai „tehnică” – ce însemna pentru tine badge sau lvl?
Remus Lică Hurubaş: Nu înseamnă pentru mine, înseamnă pentru toţi c-walkerii… badge sau lvl înseamnă nivelul la care eşti. Pe site-ul de c-walk al României sunt 4 lvl-uri: noob – slab, intermediar – mediu, pro – avansat şi RW – roumanian walker, adică printre primii 5 din ţară. Eu am fost RW acum un an.
Reporter JS: Cum reușești să te împarţi între şcoală, c-walk şi baschet?
Remus Lică Hurubaş: Destul de greu. La c-walk am renunţat deja, iar acum reuşesc să mă împart; adică baschetul e un hoby, îmi fac timp pentru el.
Reporter JS: Ce sfaturi le-ai da cititorilor revistei „Joc Secund” care practică acest stil de dans?
Remus Lică Hurubaş: Să se lase de el pentru că nu au niciun viitor cu aşa ceva, adică e un hoby de moment, pe care nu îl poți practica decât până la un moment dat. Eu la părerea asta am ajuns după un an jumătate de c-walk.
Deși foarte modest când vine vorba despre sine, Remus ne-a mărturisit totuși că a participat acum o lună la C-walk Session Iaşi, unde a obținut locul al III-lea, deşi nu mai făcuse c-walk de atâta timp. El a dansat şi la recentul Balu Eco, alături de fratele său Romulus, dar de data aceasta au dansat o combinație de breakdance, mişcări din c-walk. Prima lor apariție în activitățile din liceu a fost anul trecut, în cadrul unui spectacol organizat în parteneriat cu școala Pietrosu, din comuna Tătăruși – Iași, activitate derulată cu ocazia Impactului din din 30 mai 2009.
Pentru Remus, la fel ca și pentru fratele său, dansul este o adevărată plăcere, de care fiecare dintre noi are nevoie, indiferent de nivelul la care îl practică. În plus, pasiunea lor, demonstrează o dată în plus că elevii din Liceul de Informatică „Grigore Moisil” sunt pasionați nu doar de computer.
Video:
Ana..esti un „reporter in devenire”.Interviul este foarte bine realizat si original.Succes in continuare!
Un reportaj foarte interesant,felicitari pentru el!
Chiar mi-a placut,bravo!
„Să se lase de el pentru că nu au niciun viitor cu aşa ceva, adică e un hoby de moment, pe care nu îl poți practica decât până la un moment dat.” are dreptate….nu ai un viitor..asta nu inseamna ca trebuie sa te lasi..si ca trebuie sa fie un hoby de moment:) eu cred ca poti face ceva ce iti place chiar daca nu ai un viitor in acel lucru… important e sa te distrezi… si daca iti place poti practica in continuare fara sa fie nevoie sa renunti la celelalte lucruri pe care le poti face si care au un viitor:)
Vă mulţumesc fetele! 🙂 Eu aş vrea să-l felicit pe Remus pentru performanţă la care a ajuns ….Iaşul se poate mândri cu el şi cu Tazu!
Felicitări Anca… te-ai apucat serios de treabă… succes în continuare!! Foarte interesant reportajul… felicitări și celor 2 băieți… Remus și Tazu!!
Bravo… te descurci de minune 😉 … succes în continuare.
Felicitari Ana… e foarte interesant reportajul… țineo tot așa… mult succes! Felicitari lui Remus!!! Eu chiar nu știam că face C-walk. Îl felicit și pe Remus dar în special pe tine.
Felicitările nu le merit doar eu, ci şi Madalina, căruia vreau să-i mulţumesc pentru că m-a ajutat! 🙂
Un interviu interesant, care dezvăluie pasiunea unui copil și interesul altora de a încerca! Felicitări.
Ana, interviul e foarte bine realizat. Văd că te-ai apucat de treabă serios și îți urez succes în continuare. Ține-o tot așa! Încă o dată bravo!
Ce pot să spun… de când te cunosc nu știam despre talentul tău de reporter… dar vreau să te felicit pentru că îmi place foarte mult. felicitări Ana!
Foarte interesant , chiar mi-a plăcut ceea ce ai scris… Felicitări ai mari șanse de a deveni un reporter important al țării ;)) thehhe (^.^) …
Felicitări și lui Remus… nu știam atâtea lucruri despre el… și încă odată, felicitări ție… țineo tot așa!
Bravo!!! Se vede ca te pricepi! Îți urez mult succes în continoare.
Felicitări Ana! Un interviu foarte interesant.
Ține-o tot așa.
Și felicitări și băieților.
Bravooo!! Anca ești tare! Prea fain articolul… 😉 …felicitări și lui Remus! :*
De ce cenzurați? 🙁
Nu cenzurează nimeni pe nimeni! Numai că mi se pare firesc să facem comentarii la obiect, care au legătură cu articolul.
Hai să fiu eu aia rea: dacă vrei s-o feliciți ai messenger, telefon, sau poți s-o oprești pe holurile școlii și să-i spui ce simți. E o revistă on-line, nu forum, nici chat.
Felicitări… dar observ că ați uitat de Mădălina… sunt sigură că și ea are o foarte mare contribuție… bravo!
Felicitări tuturor! Un reportaj bun și la obiect. Felicitări încă o dată lui Remus, dansezi super și de asemenea reporterei Ana-Maria ține-o tot așa! 😉
Super articol…felicitări…Mult succes în continuare… s-o ține-ți tot așa.