Cumpătarea, este cu siguranță una dintre cele mai importante virtuți morale. Ea înseamnă o „abţinere” nu de la cele interzise, ci de la cele permise. Abţinerea de la cele interzise nu înseamnă cumpătare, ci este respect faţă de lege. Cumpătarea se face, deci, în scopul îndreptării, punând ființa umană în ipostaza de a rezista tentațiilor de toate felurile. Este o mare virtute să te bucuri cu cumpătare de cele îngăduite, în scopul de a te îndrepta, adică să te bucuri cu anumite limite de cele permise.
Cumpătarea este o responsabilitate faţă tot ceea ce ne înconjoară şi este placută tuturor celor din jur. Este o însușire care ne cucerește atunci când o vedem la alții, care contribuie la dobândirea altor virtuți și pe care noi înșine o putem avea. Cumpătarea îl împodobeşte pe cel ce o cultivă cu frumusețea decenţei și şi îi învăluie caracterul cu strălucitoarea aură a harului ei, care emană îndreptare, puritate şi modestie.
”Cumpătarea îl împodobeşte pe cel ce o cultivă…”! Frumos… Bravo!
Poate că în aceste vremuri în care trăim, avem nevoie mai mult decât oricând să ne lăsăm sufletul „împodobit” de cumpătare… Frumos, Sandra!
Multumesc frumos!
Sandra, sincer …un articol deosebit.Ai reusit sa surprinzi in cateva randuri foarte bine importanta cumpatarii..Felicitari!!! 🙂
Un articol foarte bun si reusit.Bafta in continuara!
Foarte interesant eseul.
Ai o abordare deosebită.
Articolul este nemaipomenit, îmi place cum ai surprins ideea.
intradevar ma ajutat foarte mult si eseul e foarte reusit. bravo!!!