Din nou e ploaie pe fereastră
Curge din cerul faimosului destin
Ce-n spectrul viselor, senin
Se-ncolăcește-n taina noastră.
Smarald și bulbi de catifea
Dansează pe platforma albă
Fiole din albastra stea
În firmament brodează salbe.
Pustiu și alb e peste tot
Căci doar un geam eu văd în față
Mă simt sfârșit, atins de glod
Și visele-mi edenice-sunt ceață.
Dorul curge printre pietrele-nverzite
A unui munte fără poale și sfârșit
Un carusel juca-n iluzii înnegrite
Eu nu exist – ca el. Sunt vânt…
„Eu nu exist – ca el. Sunt vânt…”
Şi vântul în furtună se va transforma….