Actori: Jean Reno, Mélanie Laurent, Gad Elmaleh
„Tous les événements de ce film, meme les plus extremes ont bien eu lieu l’été 1942.” Aşa începe drama La Rafle regizatã de Roselyne Bosch, ce urmãreşte destinul evreilor din capitala Franţei, Paris, în anul 1942.
Destinul evreilor din acest oraş a fost dictat de contractele semnate de conducãtorii Franţei şi naziştii conduşi de însuşi Hitler ce vroia ca acest popor să fie „decimat şi eradicat”. Cu toate cã francezii nu doreau predarea evreilor către nazişti şi nicidecum numãrul de 24.000 de persoane pe care le dorea Fuhrer-ul, presiunile erau prea mari şi de aceea au fost nevoiţi sã accepte târgul. Ziua de 16 iulie 1942 a fost cea care a marcat începutul sfârşitului evreilor din Paris, a fost momentul în care fericirea şi intregrarea lor s-a ruinat. Razia a început de la ora 4 dimineaţa, fiind luaţi atât pãrinţii cât şi copii. Oamenii erau trataţi ca nişte animale având voie sã îşi ia la ei numai câteva lucruri urmând ca apoi sa fie toţi duşi la Velodromul de varã. Aici evreii erau înghesuiţi, imaginile fiind de-a dreptul înfiorãtoare, peste tot oameni morţi, bolnavi, însetaţi şi înfometaţi.
O scenã importantã este cea în care,la apariţia pompierilor,întreaga mulţime a început sã strige şi sã arate căile goale. hiar dacã avea ordine stricte,şeful pompierilor nu a putut rãmâne impasibil la suferinţa oamenilor şi a dat comanda de da drumul furtunelor. De la velodrom, evreiiau fost duşi la Tabãra Beaune-de-Rolande, Loiret acolo unde aceştia, ştiind cã naziştii înainte de a-i omorî le luau bijuteriile, au aruncat totul in w.c-uri. Tirania nazistã atinge apogeul, dându-se ordin ca adulţii sã fie despãrţiţi de copiii lor . Urmãtoarea destinaţie a fost un anume „est al Germaniei”, ce era prezentat ca un loc special pentru evrei însã care nu era altceva decât un lagãr de exterminare aici gãsindu-şi sfârşitul întâi pãrinţii apoi copiii. Finalul filmului prezintã datele izbitoare ale acestui asasinat în masã: „Din 13.000 de adulţi deportaţi la Vel d’Hiv doar 25 au supravieţuit. Niciunul din cei 4.051 de copii deportaţi nu s-a mai întors niciodatã.”
La Rafle este un film cutremurător, aşa cum sunt, de fapt toate filmele ce au în vedere acest subiect. Jocul de excepţie al actorilor, felul în care regiyorul a reuşit să pună în evidenţă realismul evenimentelor prezentate, îl plasează printre cele mai reuşite filme dedicate Holocaustului.
Comentarii recente