11 responses to “Trecut-au anii…”

  1. Elly

    Un recital minunat,am petrecut o seara placuta alaturi de domnul Caramitru si sala plina de lume intrunita ca sa-l omagieze pe Eminescu.

  2. Ciobanu Madalina

    Bravo Bianca!

  3. kira

    Ai facut din aceasta prezentare o foaie banala de jurnal . Ca cititor , as dori mai intai sa aflu care a fost motivul acestei adunari la care a facut parte si Ion Caramitru . Dupa aia , poti sa iti insirui si tu „chestiile” , ca altfel nu pot sa le spun , pline de emotie exagerata prezentata prin figuri de stil inspirate din cartile citite (penibil).
    Succes in continuare !

  4. Bianca R.

    Kira dupa cate vezi articolul nu e publicat la rubrica „Reportaj”. Editorialul – un material reprezentativ pentru revistă, pentru spiritul echipei datorită căreia publicaţia prinde viaţă zilnic, dar şi o particularizare a acestuia în individualitatea gândurilor fiecărui autor de editorial. A fost alegerea mea cum voi trata acesta. Subtilitatile imi cer scuze ca nu le-ai prins( „un omagiu adus lui Eminescu”). Subiectivismul si figurile de stil, folosite, inspirate sau nu din cartile citite, redau cat mai bine ceea am simtit in timpul recitalului. Sunt curioasa daca cei care au fost prezenti cred, de asemenea, ca e o redactare plina de emotie exagerata.

    1. Anamaria Ghiban

      Dragă Kira… după cum probabil ai observat, materialul nu a fost postat la rubrica „reportaj”, ci la „editorial”. Asta ar trebui să te facă să fii puțin mai îngăduitor / îngăduitoare în ceea ce privește partea pur informativă. Ion Caramitru a susținut vineri, la Iași, în aula Universității „Petre Andrei” un recital din opera eminesciană. Emoția nu este exagerată, te asigur. Am fost acolo și te asigur că a fost impresionant. Cât despre figurile de stil ale Biancăi… mă bucur că ți-ai dat seama că ele există. Alții nici măcar nu sunt în stare să le identifice în textele lirice… 🙂

  5. Anamaria Ghiban

    PS: Mă bucur că Bianca a precizat, înaintea mea, faptul că articolul a fost în mod special postat la „editorial”, deși nu am discutat acest lucru în prealabil. Se pare că unii (spre deosebire de alții) au înțeles câteva lucruri legate de jurnalism și asta mă bucură.

  6. kira

    Scuza-ti . Greseala mea . Sincer nu am studiat site-ul indeajuns ca sa imi dau seama .
    Am zis „emotie exagerata” deoarece , in timp ce citeam , mi s-a creat in minte acea imagine a copilului care a fost pentru prima oara la circ si la un numar special de trapez incepe sa lacrimeze . Si sigur nu ai reactionat la fel la acest eveniment (cred) . Nu am vrut sa par revoltat de acest lucru .

  7. Anamaria Ghiban

    „Scuzați!” (fără cratimă) – Scuză-mă (cu cratimă) pentru observație… Deformația profesională își spune cuvântul. 🙂 (încerc să nu fiu / par revoltată…)

  8. Bianca R.

    Crezi sau esti sigura? Hm. Vorbesti in necunostinta de cauza. Pentru mine, a fost prima data cand am asistat la un astfel de recital.Am fost un copil impresionat. Si nu doar eu…Majoritatea avea ochii in lacrimi. Deci, ceea ce am descris nu era fictiv si transpus pentru a stimula o emotie inexistenta.

  9. Razvan Ursachi

    Bine, doamna profesoară! Un reproș foarte bun! Să învățăm să vorbim românește!

  10. Iulia

    Revenind la articol, dincolo de răutăţi şi greşeli gramaticale, recunosc că eu insămi m-am gândit la finalul acestei experienţe (nu, nu exagerez spunând experienţă) cum aş putea scrie, împărtăşi cu ceilalţi lucrurile pe care le-am simţit în acea seară. Şi am ştiut că n-am să pot. Am încercat să redau unui prieten şi n-am reusit, mă pierdusem uşor în asocieri banale. Dar se pare că Bianca a reuşit, iar „chestiile” acelea despre care vorbeai tu Kira au fost substanţa întregii întâlniri. Pentru că acest om minunat are darul de a scotoci adânc până gaseşte corzile sensibile existente, sunt sigură, în fiecare din noi.
    Sincere felicitari Bianca!

Lasă un Răspuns

CAPTCHA

*