Revelator

Nu vroiam decât să-mi încep sâmbăta cu o cafea dulce ca să compenseze doza de amar de care am avut parte în timpul săptămânii.  Vroiam ca nimic să nu-mi tulbure dimineaţa şi să mă lase toţi acolo în fotoliul meu, din când în când poate doar privirea să-mi alunece în cană: gol şi totuşi atât de mult zaţ … ar trebui să renunţ la ibric.

Aşa cum fericirea lui Iona nu vine niciodată când trebuie, nici dimineața mea de linişte nu era destinată zilei de astăzi. A început cu un clip care, deşi nu mai mare de şapte minute, mi-a răsfirat în minte întrebări şi răspunsuri care au durat ore. E ciudat cum o persoană care aparent e un nimeni poate să creeze în mintea ta revolta pe care nu ai fi vrut-o prezentă. Şi totuşi în dimineaţa asta îmi dau seama că tot acel schimb de replici între mine şi el, între el şi ceilalţi nu a fost spre niciunde. E mare nevoie de oameni ca el. De oameni care să-ţi aducă aminte că ai mai trecut prin asta şi că acum, ca şi atunci, o să se termine cu o satisfacţie mai mare ca niciodată. E nevoie de oameni ca el, care aleg calea cea mai simplă de a pretinde că fac rău  pentru a ne face pe noi să alegem calea, deşi lungă, cu siguranţă benefică. E nevoie de oameni ca el care pretind că sunt diferiţi, deşi fac parte dintre noi. De ce vi se pare că dacă ajungeţi acolo unde nu se vorbeşte româna aţi scăpat de România? Ce se întâmplă cu oamenii rămăşi în ţară, acei oameni sânge din sângele vostru? Îi renegaţi şi pe ei? Cu ce folos să pleci dacă acolo unde ajungi continui să arăţi cu degetul în loc să-ţi vezi de viaţă ta?

Şi ştiţi de ce mai avem nevoie? De oameni slabi care să facă diferenţa. De oameni care stau în anonimat o viaţă întreagă şi nu pentru că sunt prea buni că să iasă la iveală, ci pentru că nu au ce arăta. Vă mulţumim, ne e bine cu voi acolo! Vă mulţumim vouă, celor care înşiruiţi o sumedenie de cuvinte alambicate şi care tindeţi să ne speriaţi cu vastele voastre cunoştinţe. Replicile noastre vă vor face să le căutaţi sensul. Citiţi presă? Citiţi. Ştiu sigur că citiţi şi le daţi lor şansa de a-şi vinde mizeriile. Da, oamenilor ca ei cărora le plac oamenii proşti şi cărora le convine să existe fiinţele acelea din umbră. Se ajută unii pe alţii şi deşi critică stagnarea generaţiei, contribuie la decăderea acesteia mai mult decât îşi închipuie. Oameni ca ei care încurajează cantitatea unor cuvinte murdare, în locul calităţii pe care o slăvesc atâta prin ipocrizie.  Vă mulţumim că existaţi şi că ne motivaţi într-atât încât să vă depăşim.

Şi pun întrebări, pentru mine concluzii, la care nu aştept niciun răspuns … Cu ce drept să aspiri la ceva mai bun, dacă tu ca reprezentant al generaţiei actuale, te condamni? Cu ce folos că citeşti şi lauzi proasta calitate când nu ştii să faci diferenţă între cei care ştiu să pună cu adevărat în balanţă binele şi răul?  E uşor să pui etichete. E uşor să scrijeleşti personalităţi şi caractere puternice atunci când eşti slab. Dar există oameni care cunosc. Oameni care ştiu să lupte ajungând la scop prin mijloace, nu făcându-şi ca scop mijlocul. Oameni pentru care salvarea nu vine prin promovarea unor valori false şi a unor scenarii lucrate cu stoicism. Pentru oamenii aceia va fi uşor să înlăture putregaiul. Vor şti cum să-l transforme în medicament şi să-l administreze într-atât încât efectele să reflecte lucrurile cu adevărat importante. Necesită timp şi putere pentru a transforma fiecare atac în ceva constructiv, dar mulţumim celor care  ne dau şansa de a reuşi asta. Nu ar fi posibil să dăm răspunsul dacă nu ar exista întrebarea…