Musicalul „Sweeney Todd: Bărbierul diabolic din Fleet Street” este o adaptare a unui musical de pe Broadway, al regizorului Tim Burton, care ne prezintă povestea unui renumit bărbier din Londra. El ni-i aduce în prim plan pe actorii Johnny Depp și Helena Bonham Carter, doi dintre actorii pe care îi putem regăsi în multe din filmele regizate de Burton.
Filmul are un palmares bogat – două nominalizari la Premiile Oscar (cele mai bune costume și cea mai bună scenografie), un premiu Oscar (cel mai bun actor), două nominalizări la Globul de Aur (cel mai bun regizor și cea mai bună actriță în rol principal la secțiunea comedie / musical) și două premii la Globul de Aur (cel mai bun film și cel mai bun actor la secțiunea comedie / musical).
Benjamin Barker este un bărbier iscusit care trăiește în Londra, alături de familia sa. Problemele lui încep atunci când un judecător corupt, Judge Turpin, se îndrăgostește de soția sa, iar din această cauză în urma unui proces inventat, bărbierul este exilat in Australia. După 15 ani el se reîntoarce în Londra, sub numele de Todd Sweeney, motivându-și gestul cu o replică memorabilă – „no place like London”. Reîntoarecerea nu îi aduce vești bune. El află că soția sa, după ce a fost violată de judecătorul Turpin s-a otrăvit cu arsenic, iar acesta i-a înfiat fiica pe care o ține aproape prizonieră. Todd își recâștigă faima în urma unui concurs cu un fals barbier italian, care va fi omorât. Acesta este începutul unei lungi serii de crime. Sfârșitul este unul imprevizibil, însă în concordanța cu întreg filmul. Întreaga acțiune este construită în jurul motto-ului filmului – „Never forget. Never forgive.”
Musicalul „Sweeney Todd: Bărbierul diabolic din Fleet Street” prezintă o Londra murdară și sinistră. Atmosfera sinistră este puternic indusă atât de cromatica aleasă în realizarea filmului, cât și de costumele gotice ale protagoniștilor. Cromatica reflectă, de altfel, sentimentele lui Todd Sweeney. Putem observa cu ușurință că în momentele în care sunt prezentate secvențe din viața lui Benjamin Baker, partea fericită a vieții lui Todd Sweeney, cromatica este una mult mai caldă, iar atunci când ne este prezentată viața din prezent a acestuia se revine la paleta de culori săracă, bazată doar pe nuanțe întunecate.
Deși am fost puțin circumspectă la început din cauza genului căruia îi aparține filmul, pot spune că am fost plăcut impresionată. Regia și scenariul, deși puțin ciudate, au un farmec aparte, iar finalul este unul imprevizibil pâna în ultimul minut al filmului, ceea ce îi dă un plus de atractivitate.
Felicitari, Marta! mi-a placut mult filmul asta, desi are unele scene care ma faceau sa-mi pun mana la ochi; merita vazut!
Multumesc. Si mie mi-a placut.