Şiret, cu ochi iscoditori,
A ta privire o râvnesc
Mă amăgesc de mii de ori
Eu în păcatul strămoşesc.
În foşnetul frunzelor de nea
Te visez.
Zâmbeşti copilăros, în treacăt
Şi-n partea mea nici nu te-nclini
Iubirii mele de sub lacăt
Nici nu răspunzi… nici mă alini…
Ci treci alături, atingând
Doar trotuarul îngheţat.
Lovit de plaga-ţi, mă frământ…
Eşti un miraj înnaripat
Din pene de cenuşă ce-i compus.
Miros a nea a tale pleoape
În vis de trandafiri eu mă complac
În lumea-ţi amfitritică din ape,
În sanctuarul nimfelor din lac.
Aurul curge din pletele tale,
Edenul, purpurii văpăi,
A mării de coral şi de visare
Răsfrânge în lumini de zei.
Azur din brizul cel marin,
Iradiază ochii tăi albaştri
Și copleşit de-al patimii venin,
Mă sting…
Icar al tale grații dintre aştri
Voi fi mereu…
Comentarii recente