De fiecare dată ne trezim într-o dimineaţă de vară, prima zi din luna astrului înfierbântat. Şi parcă mai ieri abia înfloreau copacii, iar azi e un năduf afară şi un concert în Do major interpretat de greierii romantici… şi parcă ai mai vrea să stai încă o eternitate, să stai încă o eternitate la fereastra copilăriei tale…
De fiecare dată când mă uit la vreo fotografie din ziua absolvirii, toţi cu zâmbete largi şi atât de ferciţi… bliţurile astea nu surprind sufletul. Stă sfiit, într-un cotlon şi gata, gata să izbucnească… Ce mă fac din toamnă? Pe ce bancă verde o să mai stau? Înaintea cui o să ajung în clasă? În care pauză o s-o zbughesc la geam? Când mă mai întâlnesc cu revista? Cine o să-mi mai spună “micuţa”? Vin aşa .. una după alta; întrebări cu efect de exploziv. Lasă în mine resturile unor păreri de rău care îmi aduc înapoi .. nimic. Să mă alint, să scriu cuvinte stâlcit şi să-mi doresc cu disperare baloane mari, unele din sapun de liliac, sunt putine dintre lucrurile care mă fac să-mi păstrez sufletul de copil. Iar plecarea asta… plecarea asta-i ca atunci când am cântat “La revedere, grădiniţă dragă…” Trec în clasa întâi a celor mari. Or să-mi ia cărţile colorate şi baloanele şi creioanele cerate, dar eu o să ştiu atunci că a venit timpul să-mi dublez rolul. Când mare, când mică, am să străbat fiecare treaptă până la vârf. Iar cand voi fi terminat de scris povestea n-am să încalec pe nicio căpşună, căci eu nu vă spun minciuni. A copilărit fericită până la adânci bătrâneţi …
Ioana Abuzuloaie, clasa a XII-a B
Liceul a însemnat pentru mine secvenţe fericite şi triste alături de oameni speciali. E locul unde mi-am exersat creativitatea, mi-am găsit adevaraţii prieteni şi am învăţat o grămadă de lucruri. Îmi va fi dor de aceşti 4 ani mai mult decât propria-mi copilărie.
Marcica Mera, clasa a XII-a D
Copilăria… cea mai frumoasă perioadă a vieţii noastre, după cum spun celor care au trăit-o. Părerea mea este asemănătoare cu a majorităţii, dar în acelaşi timp cred că reprezintă momentul principal al evoluţiei noastre şi al drumului pe care îl vom parcurge în viaţă. Spun aceste lucruri deoarece atunci fiecare îşi trasează anumite principii, mod de gândire, educaţie. De cele mai multe ori, toate acestea se întâmplă fără să ne dăm seama. Perioada copilăriei este diferită de celelalte deoarece reuşim să ne bucurăm de absolut fiecare lucru care ni se iveşte în cale, oricât de neînsemnat ar fi pentru acei „oameni mari”. Da… „oameni mari”, asta ne dorim să fim atunci când suntem copii. De ce? Fiecare va avea întotdeauna răspunsul său, dar nimeni nu va reuşi vreodată să motiveze cu adevărat.
Ionuţ Mihalache, clasa a XII-a D
Copilărie…pulbere luată de timp…Copilăria, vârsta cea mai frumoasă, vârsta cunoașterii, vârsta formării. Clipele petrecute alături de aripa protectoare a părinților, a bunicilor, a celor dragi. Pentru unii copilăria a fost un chin, a fost greu, au avut multe lipsuri, au muncit foarte mult să aibă posibilitatea să ofere copiilor lor astăzi, ce ei nu au avut. Pentru mine copilăria a fost frumoasă. Mai vreau să stau în brațele bunicii, să îmi împletească codițe, să îmi spună povești…Creștem cât vedem cu ochii, dar în noi rămâne acea fărâmă care a trecut…”Copilăria!!” Sunt fericită, pentru că încă mai sunt copil!!
Iulia Dumitru, clasa a X-a F
Copilăria pot spune că m-a ajutat în definirea caracterului ce-l prezint astăzi. E un rol important în viaţa fiecărui om, deoarece ajută la crearea micilor obiceiuri, vise şi gânduri, care la rândul lor ne vor urmări pentru totdeauna şi ne vor scoate la înaintare punctele forte.
Paul Roman, clasa a X-a F
Şi dacă aş vrea să mă pierd din nou într-o lume pe care aş fi vrut să o păstrez în jurul meu pentru totdeauna? Dacă aş vrea să mă prefac că anii nu mai conteză, că duritatea vieţii nu există ci este doar inventată de oamenii pesimişti? Ce păcat că nu sunt în stare… ce păcat că astăzi realizez importanţa acelui „eu” care nu vrea să se despartă de grija pe care i-o poartă părinţii, alintările bunicilor şi certurile necontenite cu fratele geamăn… şi nu contează ce se spune, eu rămân la ideea că astăzi îmi sărbătoresc ultima zi a copilului din mine… oficial doar. Pentru că şi anul viitor, şi peste doi, şi peste n ani voi fi la fel de nebunatică şi infantilă, undeva adânc în suflet.
Elena Druţă, clasa a X-a F
Îmi amintesc de zilele copilăriei, de inocenţa cu care trăiam fiecare zi, de spuma laptelui proaspăt şi călduţ pe care o beam acasă la ai mei bunici, de chipul blând al bunicului atunci când depăna amintirile sale la gura sobei, de prima zăpadă din decembrie, de lacrimile arzătoare vărsate datorită fulgilor efemeri ce mi se topeau în palmă, de gustul perelor din copacii zbârciţi de trecerea anilor, de zânele pe care le zăream printre trandafiri, de basmele pe care mi le citea mama, de tâmplele cărunte şi ochii blânzi ai domnului învăţător, de mirosul amărui de ceară din seara de Înviere, de tot ce se leagă fascinant de ceea ce a fost. Dar înspăimântător, vremea trece cu brutalitate şi realizez că trebuie să trăiesc în prezent, că oricât de dor mi-ar fi de ce a fost, nu trebuie să regret trecerea timpului.
Andreea Grigorovici, clasa a X-a C
Copilăria…un tărâm magic. Când mă gândesc la copilărie îmi trec prin minte primele etape importante din viaţa mea, primul cuvânt rostit stâlcit, primii paşi, prima zi de şcoală, prima poezie învăţată, primele jocuri. Văd copilăria ca fiind o etapă foarte frumoasă din viaţa fiecăruia, plină de inocenţă şi candoare, anii în care te cultivi, te educi, te îndrăgosteşti prima dată, te bucuri de căldura părinţilor şi a bunicilor.
Uneori mulţi delimiteză graniţele copilăriei, însă eu sunt adepta celor care cred că în fiecare din noi, indiferent de trecerea timpului rămâne un copil, care se manifestă doar în anumite momente din viaţă. Ea nu se va sfârşi atâta timp cât noi copilărim alături de copii şi de nepoţii noştri.Important e să nu uităm să redevenim copii măcar din când în când!
Ana-Maria Coteţ, clasa a X-a F
Copilăria e un fenomen frumos din viaţa fiecărui om. Ar trebui să ne bucurăm cât mai mult de ea, copilăria este trecătoare. Importante sunt calităţile pe care reuşim să le cultivăm de-a lungul ei. Filogenetic suntem programaţi să fim compuşi cam 80% din anii când eram micuţi. Această perioadă nu trebuie neglijată de către părinţi, căci cine ştie ce surprize le poate aduce un copil al cărui copilărie a fost zdruncinată…
Petrică Druţă, clasa a X-a F
Sinceră să fiu, când mă gândesc la ziua de 1 iunie, devin uşor melancolică. Acum , vechi amintiri zăvorâte adânc în suflet îmi revin mai proaspete decât atunci. Surâd, amintindu-mi zâmbetul sincer și inocent al primului prieten… râs colorat de copil. Mi-e dor de mine când știam să simt parfumul vieții, pulsul organic al naturii. Acum zilele-mi par mai monotone și fără culoare. Tot ce mă desparte de copilărie e un strat subțire de adolescență… Aud căntecul copilăriei și-i văd sclipirea… Nu-l auziţi şi voi? Ce frumos e sentimentul…
Andreea Ciobanu, clasa a IX-a B
… Şi ne vom revedea într-o altă zi în care vom realiza că totuşi rămânem să fim copii şi rămânem visători cu praf de stele în ochi…
Comentarii recente