Petre Ispirescu, folclorist, tipografist şi povestitor român se naşte în ianuarie 1830 în Bucureşti în familia lui Gheorghe Ispirescu. Dragostea pentru poveşti i-o insuflă mama, de origine transilvăneancă, mereu povestindu-i poveşti şi alte creaţii populare, mai ales basme.
Tânărul Petre nu a frecventat nici o şcoală, urmând să înveţe să citească de la dascălul Nicolai de la biserica Udricani, continuându-şi studiile cu cantorul Lupescu de la biserica Olteni. Cultura lui generală ar fi lăsat de dorit dacă Ispirescu nu ar fi citit foarte multe cărţi care erau tipărite la tipografia la care lucra. La 12 ani, Ispirescu învaţă Psaltichia cu profesorul de muzică George Voiculescu de la biserica Domniţa Bălaşa. La 14 ani intră ucenic la tipografia condusă de Z. Carcalechi, lucrând câte 14 ore pe zi, în 1848 devenind tipograf calificat.
După moartea tatălui începe să scrie versuri, însă aceast îndeletnicire nu-i ieşea bine, tot procesul rămânând la nivel de experiment.
În 1854 Petre Ispirescu se aranjează la tipografia Copainie, unde se tipăreau autori precum Jonathan Swift, Jean-Jacques Rousseau, Alexandre Dumas, Victor Hugo, Miguel de Cervantes. Tot în această perioadă citeşte în original şi Fabulele lui Florian. Continuă un trai modest, alături de mama sa. În 1858 tipografia la care lucrează publică corespondenţa secretă a princepelui Vogoride în interesul unui grup de unionişti. În urma apariţiei corespondenţei, toţi participanţii sunt arestaţi, Ispirescu pentrecând 3 luni fără o slujbă, iar la finele anului se aranjează într-o tipografie mai modernă datorită viitorului ministru de externe unionist Vasile Boerescu. Această tipografie imprimă şi revista Naționalul.
Perioada aceasta a fost cea mai frumoasă din viaţa lui din punct de vedere financiar şi cultural. Ispirescu îşi cumpără o casă şi intră în contact cu scriitori precum N. Filimon, I. Ionescu de la Brad, I. Ghica, D. Bolintineanu datorită slujbei sale.
Ispirescu începe să adune basme la îndemnul lui Nicolae Filimon, astfel în 1862 apar primele 6 basme culese, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără moarte, Prâslea cel voinic și merele de aur, Balaurul cel cu șapte capete, Fata de împărat și pescarul și Fiul vânătorului, reunite apoi cu celelalte basme culese pe parcurs, astăzi această culegere devenind rarisimă.
În 1863 este invitat să lucreze ca director al imprimeriei lui C. Rosetti, tipografie ce tipărea revista Partidul Liberal şi Românul, atunci în opoziţie. Împreună cu Rosetti înfiinţează prima „Casă de ajutor reciproc a tipografilor din România”. În 1864 înfiinţează Tipografia Lucrătorilor Asociați în urma suprimării de către guvern a ziarului Românul. În perioada 1862-1872 Ispirescu nu publică nici un basm, iar după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza acceptă conducerea Imprimeriei de stat, invitat de ministrul de interne Ion Ghica. După doi ani, Ispirescu cu alţi trei asociaţi înfiinţează Noua tipografie a laboratorilor români.
Reia publicarea basmelor în 1872 cu colecţiile Legende sau basmele românilor, Ghicitori și proverburi, cu o prefață de B. P. Haşdeu. Este apreciat pentru ceea ce face, încurajat pentru cunoaşterea creaţiei populare. În 1875 apare Snoave sau povești populare şi în 1876, Ispravele și viața lui Mihai Viteazul. În scurt timp, Imprimeria sa este redenumită în Tipografia Academiei Române. În 1879 apare o colecţie de basme culte, reprezentări de traduceri a basmelor din mitologia greacă şi a unor mituri din folclorul universal, reunite toate în volumul Din poveștile unchiului sfătos, basme păgânești, apărut prin influienţa lui A. I. Odobescu, care a scris şi prefaţa acestuia.
Cea mai importantă operă a vieţii sale, culegerea Legende sau basmele românilor cuprinde 37 de basme şi are prefaţa de Vasile Alecsandri. Apare în anul 1882, iar la Sibiu, ulterior, este publicată şi colecția Jocuri și jucării de copii, colecţia care valorifică folclorul copiilor.
Petre Ispirescu moare la 21 noiembrie 1887 după o congestie cerebrală. Şedinţa literară a grupului de la Revista nouă, printre care şi Ionescu-Gion, Delavrancea, Vlahuță, Haşdeu este suspendată.
Petre Ispirescu îşi are un loc aparte în literatură datorită unei deosebite implicări în culegerea folclorului popular, a basmelor româneşti pe care le-a repovestit foarte reuşit. Cele mai cunoscute basme culese sunt : Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte, Aleodor Împărat, Ileana Sânziana, Înșir-te mărgăritari, Prâslea cel voinic și merele de aur, Fata săracului cea isteață, Zâna zânelor (Zâna munților), Cotoșman Năzdrăvanu, Pasăre măiastră, Fata moșului cea cuminte, Fata cu pieze rele, Sarea în bucate.
Comentarii recente