În rând cu ploaia eu cădeam
Uitând de mine totalmente;
În parcul gol încet treceam
Prin valul frunzelor demente.
De ce-n bolboroseala sură
Ce şi aşa înveşmântează timpul,
Răcit şi amorţit în zgură,
Iubirea îşi pierduse anotimpul…?
Vâltoarea plumburie şi amară
Incinerează carnea din livezi.
Rozând imaginea-mi stelară
A mea cădere tu veghezi…
Comentarii recente