alee

În rând cu ploaia eu cădeam Uitând de mine totalmente; În parcul gol încet treceam Prin valul frunzelor demente.   De ce-n bolboroseala sură Ce şi aşa  înveşmântează timpul, Răcit şi amorţit în zgură, Iubirea îşi pierduse anotimpul…?   Vâltoarea plumburie şi amară Incinerează carnea din livezi. Rozând imaginea-mi stelară A mea cădere tu veghezi…