E ora 11:05 şi sunt atât de sătulă încât nu mai pot mânca nici un Raffaello. Mi se închid ochii de la oboseală, mâna îmi tremură şi 3 vertebre mă dor. E târziu, prea târziu pentru ca mâine să fiu odihnită la 7.
Mintea mea e goală dar pe birou abia îmi găsesc un mic spațiu unde să scriu câteva rânduri pentru mâine, e ticsit de caiete, căni, sticle, foi, farfurii, şerveţele… dezordine.
Buzele-mi sunt uscate. Printre foi găsesc balsamul de la Franci şi-l folosesc liniştită cu un aer de oboseală. Oare cu ce mă îmbrac mâine? Dar sâmbătă? Chiar vreau să port rochia cea albastră, nu-i prea elegantă?
Îmi e somn, dar am parul ud, dacă mă bag la somn fără să- l usuc s-ar putea ca mâine sa întârzii iar la info pentru că voi sta prea mult timp cu peria în mână la oglindă.
Îmi e dor să fac baie noaptea în mare şi de bronzul meu din septembrie. Îmi e dor sa tremur de frig la un răsărit, a venit iarna şi eu încă nu mi-am găsit cizme. Îmi doresc un magazin de unde să pot alege, atât de multe cizme să aibă încât să mă pună în dificultate, să nu ştiu de unde, ce să aleg şi tot aşa. Oare cer aşa de mult?
Îmi e prea somn să mai pun mâna pe feon, prea somn să nu las creionul jos.
Comentarii recente