By Vlad Dorin on 16 decembrie 2011
Dinspre ferestrele albastre în întunericul obscur
mă-ntind spre negura murdară,
Aștept, aplec, e negru aerul din lume,
…de-ar fi el doar al meu…
Un zumzet murmură continuu,
e-al nopții sunet în ecou,
neluminat de sorii sorții mele.
Articol scris în categoria Arhitectura de silabe, Poezie | Etichetat ecou, murmur, negru, negura, poezie, sunet, vlad dorin | 1 Response
Redactor, clasa a XII-a E
Ma bucur ca nu obisnuiesc sa critic poezii. Totusi, de ce sunt in clasa a XI-a? Am ramas repetent?
Ma bucur ca nu obisnuiesc sa critic poezii.
Totusi, de ce sunt in clasa a XI-a? Am ramas repetent?