Afară este întuneric,
În cameră pâlpaie o lumânare,
Pereții par mai goi decât oricând
Și doare, doare.
În camera parcă e doar ceață.
Mă întorc, mă uit, nu vad
Decât un galben ca de lună,
Nici starea mea de spirit
Nu mai este aşa nebună..
Și este liniște,
Parcă ucigătoare.
Din colțul patului parcă răsare
Un chip… e doar întruchipare.
Nu are rost,
Sentimentul de neliniște
E tot mai prost
Și parcă vreau să se termine
Pun punct, fară o altă linie!
Comentarii recente