Excelsa cea mândră
(poveste dedicată fetiței ce a vrut să vadă reptilele) Era odată, într-o îndepărtată zi de lună a Soarelui, o ființă mândră și rece. Numele ei era Excelsa, avea părul roșu ca focul, amestecat cu sânge, și un corp splendid de căprioară, subțire ca un fir de păianjen și rezistent ca oțelul. Excelsa era minunată, dar […]
Revelaţia strălucirii
Cad flori de septembre Pe umeri de ceară; În jocuri funebre, În lună de smoală. Vâscos, plumburiu şi atroce, În fier nuclear racla rânjeşte. Subt candelă, te stingi precoce Amor… Lumânările ard nebuneşte. Afară tot plouă; Acilea se crapă pereţii de ceară, Palpită în ochi de roşie rouă Pereţii… Palpit în neagra cămară! Îzvoare de […]
Doar o stare de spirit
Afară este întuneric, În cameră pâlpaie o lumânare, Pereții par mai goi decât oricând Și doare, doare. În camera parcă e doar ceață. Mă întorc, mă uit, nu vad Decât un galben ca de lună, Nici starea mea de spirit Nu mai este aşa nebună.. Și este liniște, Parcă ucigătoare. Din colțul patului parcă răsare […]
Comentarii recente