Seara de poezie Grigore Vieru

Degeaba a venit libertatea dacă fraţii nu se cunosc între ei.

Grigore Vieru

Marţi seara am fost împreună cu câţiva amici în oraş. Ideea este că nu am mers cu iubiţii să facem fotografii prin mall pe lângă inimile artificiale sau invers, să mergem toţi împreună să ne plângem de „ziua tuturor singuraticilor”. Am fost în schimb într-un loc drăguţ, La Bază, unde a fost organizată o seară de poezie „Grigore Vieru”.

Pentru cei care nu ştiu, Grigore Vieru este un mare poet şi patriot român, născut în satul Pererita, judeţul Hotin (pe atunci, făcând parte din România Mare). Supravieţuind unei copilării pline de lipsuri, în care bucăţica de pâine deseori se găsea doar sub forma unor grăunţe uitate de recoltă şi  strivite în câmpurile secate ale colhozurilor, cu un tată neîntors de la război şi o mamă cu încă 3 copii, care , totuşi, a rămas o icoană în memoria poetului, Grigore Vieru a devenit, în timp, una dintre figurile emblematice ale literaturii române de peste Prut.

Publică volume de poezii pentru copiii, dar printre acestea se găsesc şi poezii dedicate mamei sale. De altfel, tema maternităţii este primordială în scrierile sale, însă pe lângă aceasta, cea mai importantă cauză pentru poet este reunirea fraţilor de pe toate plaiurile locuite de români.

Visul lui a fost să se reunească cu fraţii români. Dictatura sovietică din acea perioadă a izolat Basarabia de România şi a supus-o dezintegrării naţionale: limba română devenise neoficială, copiii erau învăţaţi să vorbească ruseşte, orice contact cu România de peste Prut a fost rupt şi orice încercare de a reînvia spiritul naţional era înăbuşită cu cruzime.

Aceste aspecte ale societăţii de atunci l-au afectat şi pe Grigore Vieru: i-a fost retras de pe rafturile librăriilor volumul Trei iezi în care figura poezia Curcubeul,  în care s-a găsit „ascuns” tricolorul românesc, element de propagandă naţionalistă.

În 1970, Grigore Vieru, Igor Vieru şi Spiridon Vangheli, publică la editura Lumina manualul pentru clasele primare Abecedarul sau Albinuţa, care a fost reeditat  de câteva ori. S-a dat o luptă aprigă de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat şi învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată „naţionalistă” de către autorităţi (naţionalismul fiind un verdict soldat aproape tot timpul cu imposibilitatea de a avea publicaţii oficiale în acea vreme vitregă neamului nostru).

Aceste lucruri şi multe altele le-am aflat de la Petrică Druţă, care a fost autorul şi prezentatorul acestui proiect. De altfel, proiectul a fost coordonat de asociaţia ieşeană de voluntariat Moldavia, al cărei lider este Adrian Căliman. Cât timp a durat prezentarea, în jur de două ore, am audiat melodii de-ale lui Fuego, Anastasia Lazariuc, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, ale căror versuri sunt compuse de Grigore Vieru, iar muzica celor mai multe dintre ele fiind compusă de Eugen Doga, compozitor basarabean.

Pe lângă faptul că Petrică ne-a prezentat date biografice despre poet, am avut parte şi de un recital din partea membrilor asociaţiei, care ne-au încântat cu câte o poezie. Aceştia sunt Cezara Preotu, Ana Preotu, Ciprian Minea, Marian Ţăruş, Robert Popa, Diana Ţibu, Vlad Minea, Angela Oarză (ultimii doi, ca și Petrică, sunt elevi ai liceului nostru). Baza a fost plină, deşi o parte dintre cei prezenţi nu ştiau de eveniment. Au fost prezenți şi câţiva membri ATB (Asociaţia Tinerilor Basarabeni), care spre final au recitat şi ei.

Am avut parte de o seară frumoasă. Atmosfera din  Bază a fost una familială, prezentarea a fost interesantă şi interactivă – era cineva în spatele nostru care ştia toate versurile de la melodiile pe care le-am audiat, ceea ce m-a mirat într-un mod plăcut. Prezentatorul a fost carismatic şi nu s-au observant urme de plictiseală cronică în sală, dar şi membrii asociaţiei s-au pregătit bine, deoarece poeziile lor au fost recitate cu suflet, ceea ce contează foarte mult. Mi-a plăcut cum a recitat Robert Popa poezia Sunt naţionalist!, susţinută de către toată sala.

Mulţumiri asociaţiei Moldavia pentru posibilitatea pe care a dat-o tinerilor entuziaști de a transforma acest proiect în realitate, clubului La Bază pentru găzduire şi în special lui Petrică pentru efortul depus pentru a crea o atmosferă plăcută într-o seară de 14 februarie. Sunt sigură că nu sunt doar eu cea căreia i-a plăcut evenimentul şi aştept cu nerăbdare o nouă ocazie nobilă de a ieşi în oraş.