De-a dreptul „entuziasmat” de ora matinală, nu se oboseşte nici să-şi deschidă în întregime ochii, care arată aproape macabru la cât de încercănaţi sunt. Degetul lui mare alunecă nervos pe ecranul telefonului, fără însă ca expresia feţei să reflecte vreo cută care ar putea trăda irascibilitatea. Deşi mesajele pe care le scrie prietenilor par atât de pline de viaţă, chipul îi rămâne impasibil şi pare că nimic nu-l va putea mulţumi vreodată. Aceasta este doar o simplă pagină în jurnalul zilei liceanului din secolul 21.
Dimineaţa este cea mai sensibilă parte a zilei pentru buna dispoziţie a omului nostru în devenire; ”micuţul” se trezeşte intonând o ploaie de vaiete pe un fond de sudălmi, autocompătimindu-se că trebuie să îşi semideschidă ochii dimineaţa devreme, după o binemeritată şi obositoare noapte în care a muncit atâta oferind sprijin moral şi virtual prietenilor care nu aveau somn. Pe aceeaşi muzică dulce de înjurături, pune apăsat un picior în faţa celuilalt, în aşa fel încât să aibă grijă ca vecinii să fie la fel de matinali ca el. Cu puţin noroc, va ajunge la duş măcar până la ora 7:30. Cu încă puţin noroc, va ajunge la şcoală chiar la a doua oră, cu speranţa că poate absenţa i-a rămas neobservată, apoi îşi va începe efortul de muncă intelectuală şi dezvoltare a strategiilor de comunicare intensive cu cei din jur, pentru a se face remarcat de persoanele cunoscute în mica comunitate a celor de vârste apropiate lui. Sau munca va fi dedicată chiar găsirii unor probleme „reale” în viaţa lui, atât de neînţeleasă de ceilalţi. Dacă atenţia îi va fi captată cumva de vreo informaţie, a cărei sursă impertinentă e manualul, caietul sau profesorul, colegul de bancă sau mesajele insistente îl vor aduce înapoi pe drumul fără de ţintă. Îşi va înfunda o cască în ureche pentru a lăsa muzica să-i gâdile inima şi timpanul în mod relativ fericit.
Imediat după ce libertatea îi va fi asigurată şi de către profesori, primul impuls va fi să-şi caute zilnic norocosul însoţitor pe drumul spre casă (dacă desigur nu ar avea ceva mai bun de făcut într-o cafenea, unde să-şi exercite emanciparea într-o ţigară sau bere, pe care ar bea-o probabil de ochii celorlalţi).
Ajuns acasă, îşi pregăteşte temeinic prânzul pe care să-l savureze în faţa unui episod din „How I met your mother” sau din alt serial, la fel de inteligent gândit. După săvârşirea acestui ritual sacru, dispoziţia şi calitatea episoadelor deja văzute vor fi hotărâtoare în alegerea unei activităţi, alegere care în general se rezumă la un minimaraton de episoade din acelaşi serial, un minimaraton de jocuri sau la convorbiri interminabile şi fade cu prietenii.
După o îndelungă străduinţă din partea creierului şi corpului, care cer îndurare la ora 3 dimineaţa, elevul nostru „silitor” îşi ia inima în dinţi şi îndrăzneşte să le spună muritorilor de somn rămaşi online, care nu pot părăsi calculatorul, un scurt „Noapte bună!” şi se aşază în pat, silenţios ca o felină, adormind cu gândul amăgitor că mâine va reîncepe lucrul cu acelaşi zel şi aceeaşi poftă de viaţă, debordantă.
Comentarii recente