În griul topit al lui februarie, strada este împunsă de o scară de dreptunghiuri roz şi roşii pe stâlpii aliniaţi, parcă destinaţi, tocmai în această zi, să-ţi sufoce privirile cu cele două culori calde. Toate aceste afişe au în comun cel putin două cuvinte : ”Concert” sau “Eveniment” şi “Dragobete”. Nu reprezintă altceva decât chemarea la “onorarea” sărbătorii care, teoretic, este închinată celui mai nobil si mai dulce sentiment, care stă la baza creaţiei însăşi, un sentiment ce e în plenară rezonanţă cu tandreţea şi coeziunea sufletelor, iubirea. Cu toate acestea, există diferite percepţii asupra elogiului adus “substanţei” umane.
Dincolo de aceste afişe, ale căror mesaje arată de parcă ar fi fost făcute chiar pentru tine şi partenerul tău, se află doar o modalitate de a câştiga ceva de pe urma sărbatorii echivalente ca şi semnificaţie, dar ceva mai comercială, cea de Valentine’s Day. Astfel, toate “propovăduiesc” o seară romantică şi de neuitat numai la cafeneaua sau restaurantul cutare, fiecare dintre aceste mesaje fiind încheiat cu fraza ”Numai de Dragobete aveţi ocazia să beneficiaţi de unul dintre produsele noastre” .
Pe de altă parte, pentru unele persoane, această sărbătoare poate deveni agasantă. În această categorie se încadrează, în special, bărbaţii, care, mai mult silit decât de bunăvoie, se lasă scoşi din casă şi păgubiţi de jumătate din economiile pe trei luni, pentru celebrarea zilei de Dragobete. Aceştia sunt supuşi efortului de a-şi aminti şi de a se şi conforma capriciilor femeilor din viaţa lor, într-o permanentă alergătură după o bijuterie care să le satisfacă nevoia superficială – în deplină concordanţă cu atmosfera momentului – de atenţie, în această zi, despre care ei cred, oricum, că nu diferă de oricare alta din an.
Nici tabăra singuraticilor, burlacilor şi a celibatarilor convinşi nu este mai ferită de efectele sărbătorii, cu toate că majoritatea sunt adepţi ai ideii că “Dragobetele este ceva superficial şi comercial”. În majoritatea cazurilor, afirmaţia de mai sus reprezintă o simplă compensare a dorinţei neîmplinite de a avea pe cineva . Aceştia, în loc să-şi piardă privirea în ochii partenerului, şi-o frîng într-o imensă farfurie cu mâncare delicioasă sau la un film, în ideea de a face ceva drăguţ pentru ei dacă tot nimeni nu se oferă “voluntar”.
În sfârşit, Dragobetele este o sărbătoare românească cu origini dacice. Deşi omagiază sentimentul de iubire, care stă la baza fiinţei umane în sine , în raport cu Valentine’s Day, face parte dintr-un şir lung de sărbători, pe care generaţia mamei mele ar fi printre ultimele care şi le mai amintesc. Această mentalitate nu poate decât să întristeze, deoarece splendoarea tradiţiilor neamului nostru se va stinge încetul cu încetul într-o ţară străină, pe care nu o vom mai putea recunoaşte, în care nu ne vom mai putea regăsi. Nimeni nu va mai fi cuprins de misticismul obiceiurilor păgâne şi pline farmec, dedicate prăznuirii sărbătorii ce poartă numele zeului dragostei, obiceiuri precum zburătoritul, ce presupune fuga după fata iubită, într-un adevărat dans al sufletelor, culminată cu pecetluirea unirii printr-un sărut sau puritatea abstinenţei de la muncă. Nimeni nu se va mai bucura de frumuseţea credinţei în efectele ritualurilor străvechi, ce onorează spiritul afrodit al femeii, cum ar fi îmbăierea în zăpada topită pentru menţinerea frumuseţii sau culesul florilor de primăvară în folosul unor descîntece de dragoste.
Mai devreme sau mai târziu, toate acestea se vor fi uitat în templul vechi, dar sacru, al lui Ioan Dragobete, ale cărui porţi se vor fereca sub acţiunea atitudinii indiferente şi inconştiente a viitoarelor generaţii .
In general imi place comentariul tau cu doua amendamente :nu inteleg ” puritatea abstinenţei de la muncă.” cum se leaga de ideea anterioara, iar al doilea este ca eu cred ca aceasta asa zisa sarbatoare de Dragobete e la fel de falsa ca si „Ziua indragostitilor”. E un prilej de a cheltui bani sau ,mai bine zis ,o obligatie prost inteleasa si de catre baieti si de catre fete. Eu cred ca o fata cu adevarat desteapta nici nu da atentie unei astfel de sarbatori,ea este mult mai atenta la manifestarile non verbale ale prietenului ei si la sinceritatea gestului lui de a-i oferi un cadou.