Amintirile unui supraviețuitor al Pogromului de la Iași

Liceul Teoretic de Informatică “Grigore Moisil” Iași a găzduit marți, 5 februarie 2013, o întâlnire cu unul dintre supraviețuitorii “trenurilor morții”, domnul Leizer Finkelstein – în contextul activităților dedicate comemorării victimelor Holocaustului – domn de 90 de ani, care a avut norocul să scape cu viață din Pogromul de la Iași (iunie, 1941) și, în ciuda acestui lucru, își regăsește de fiecare dată puterea de a relata chinurile prin care a trecut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe când avea vârsta de 17 ani.

Este o persoană demnă toată considerația, care a reușit să stârnească în sufletele noastre o emoție profundă. Nu pot descrie privirea blândă a acestui domn ce “și-a pus toată credința în noi, că nu vom lua în derâdere mesajul său, că vom transmite mai departe că a fi Om înseamnă să iubești, nu să urăști, dincolo de orice diferență de opinie, de rasă, religie, sex”, după cum ne spunea doamna profesoară Maria Rados, coordonatoare a acestei activități, dar și a Cercului nostru de Istorie. Este impresionant modul în care a reușit să capteze atenția a mai bine de 40 de elevi și profesori și cum, prin intensitatea trăirilor sale, a vărsat sincere lacrimi la amintirea chipului neputincios al mamei sale care, plină de durere, privea cum copiii îi sunt îndepărtați. Ce poate fi mai rău decât să fii luat de lângă familie și să nu știi exact ce se întâmplă, așa cum dl. Finkelstein a fost escortat în plină zi de jandarmi și polițiști la Chestura de Poliție din Iași, fiind tratat cu brutalitate, umilit, astfel încât, până și în ziua de astăzi, dumnealui își pune întrebarea: “De ce?”a trebuit să asiste la această crimă, să vadă primii morți de la o vârstă încă fragedă și cum șiroaie de sânge curgeau de-a lungul străzilor.

În fiecare an, Dl. Finkelstein este prezent la ceremoniile de comemorare a victimelor, la cele trei memoriale ridicate lângă gropile comune din Iași, pentru a rosti rugăciuni în amintirea celor morți, pentru care, chiar el, alături de alte personae, a fost nevoit să sape locul de veci. Trăiește, după cum ne mărturisea, o mare dramă, de vreme ce nici azi nu știe dacă printre ei se află și fratele său, pierdut în timpul transportării cu ”trenurile morții” spre Podul Iloaiei, motiv pentru care continuă să pună în fiecare an câte o floare la mormântul lor.

Colegii mei din clasa a X-a au fost profund impresionați de vorbele acestui om minunat, iar gândurile lor exprimă emoția care i-a cuprins la auzul unei experiențe uimitoare de viață:

“Cred că activitatea de astăzi a avut mare succes, deoarece ni s-a oferit o lecție de istorie plină de emoții și de trăiri reale. Faptele relatate de Dl. Finkelstein sunt cu atât mai șocante, dacă ne gândim că la vârsta la care noi mergem la școală, el era despărțit de familia sa și pus în niște situații dificile, în care niciun adult nu ar putea rezista.” (Alexandrescu Bogdan)

“Cred că întâlnirea cu domnul Finkelstein a fost ceva extraordinar. E un om care, după cum relatează, și-a pierdut speranța la viață pentru câteva zile, după ce a fost martor la uşurinţa cu care toate persoanele pe lângă care trecea zilnic, întorceau spatele cruzimilor ce erau în plină desfășurare pe străzile Iașiului. La o vârstă atât de fragedă a aflat pe propria piele ce înseamnă să rămâi neajutorat într-un context plin de violență, supraviețuind când mulți au murit, continuând când mulți au rămas în urmă și ajungând la o vârstă înaintată, având de spus o poveste nescrisă, dar adevărată, despre societatea noastră de acum 70 de ani.” (Andrici Cezar)

„ Întâlnirea cu domnul Leizer Finkelstein pentru noi toți va rămâne o zi plină de emoții. Curajul, puterea și voința cu care a reușit să ne povestească prin câte a trecut în viața lui doar din simplul motiv că s-a născut evreu, pe mine m-au șocat. Nu-mi imaginez cum oamenii pot avea un asemenea comportament unii față de alții, am impresia că uneori aceștia se transformă în niște animale sălbatice mereu în căutare de hrană. Însă, acest om a găsit în el acel curaj și răbdarea de a supraviețui, iar acum, în zilele noastre, să ne descrie haosul care a avut loc în cel de-Al Doilea Război Mondial, masele de oameni care au murit, să ne aducă la cunoștință viața și destinul pe care l-au avut majoritatea evreilor. Chiar dacă uneori vărsa câte o lacrimă, el totuși nu se oprea să vorbească, trezind în fiecare din noi o dorință profundă de a-l asculta.” (Budan Laurina)

“Aflându-mă în Iași deja de un an şi jumătate, abia acum realizez că mai am atât de multe de descoperit în ceea ce privește acest oraş fondat pe un strat istoric atât de bogat și, poate, chiar nebănuit. Micuța noastră călătorie la Muzeul Comunității Evreilor m-a facut să-mi dau seama de acest lucru, datorită descoperirilor uimitoare , și anume că populația majoritară în Iași, înainte de Holocaust, era constituită din evrei. Eventuala întâlnire cu un reprezentant al acesteia, care continua să trăiască în acest oraș, în pofida celor întâmplate cu atâtea zeci de ani în urmă, mi-a stârnit interesul și curiozitatea. Așadar, era de așteptat ca impresiile să ajungă sau chiar să depășească așteptările noastre. Acest domn a impresionat, în primul rând, prin prezența sa, iar pentru noi, cred, cel mai veridic și valoros argument al celor întâmplate poate fi doar omul ce iți redă și-ți transmite acea informație, mai mult decât la nivel verbal, prin emoție. Istoria înseamnă realitate, chiar dacă uneori presupune amintiri ale unor evenimente neplăcute, tragice, marcante, cel mai bun lucru pe care îl putem face, atât pentru noi. cât și pentru oamenii aflați în instanțe precum cea a acestui domn, este să continuăm să interacționăm cu ei. Am spus că este un lucru bun pentru ei, deoarece, în acest fel, se conving că suferința lor din trecut acum poate fi o lecție de viitor pentru noi, iar sprijinul și admirația noastră pot deveni lucruri certe în fața realității lor.

Faptul că am cunoscut acest domn m-a convins că trebuie să continuăm să o facem. Astfel, explorând prezentul, descoperim treptat trecutul și ne consolidăm ideile de viitor.” (Nichita Mihaela)

“ În momentul în care profesorul coordonator al acestei activităţi mi-a dat sarcina de a mă documenta în legătură cu Pogromul de la Iaşi, am hotărât să îmi duc sarcina la bun sfârşit cât se poate de bine. Câteva link-uri şi articole citite pe internet au reuşit să mă cutremure şi să-mi schimbe total impresiile iniţiale legate de amploarea acelui eveniment. Odată ajuns astăzi faţă în faţă cu Dl. Finkelstein şi ascultându-i povestea dintr-o perioadă care ar trebui să fie cea mai frumosă din viaţă, adolescența, am realizat că ceea ce am citit cu o zi înainte pe Internet sunt doar câteva rânduri lipsite de emoţii, de trăiri şi de durerea prin care acest om a trecut când era de vârsta mea. Nu mă pot imagina într-o situaţie similară, nici măcar nu-mi doresc să pot face asta, dar ştiu că lacrimile vărsate astăzi de Dl. Finkelstein sunt încărcate de amintiri crunte.” (Cătălin Caesar Cărătașu)

“Activitatea de astăzi a fost, în opinia mea, interesantă şi şocantă în acelaşi timp. Domnul Finkelstein ne-a prezentat emoţionat şi, uneori, cu lacrimi în ochi, ororile prin care a trecut şi ne-a reamintit gravitatea lucrurilor la care unii oameni au fost supuşi, pentru simplul fapt că s-au născut evrei. Sunt sigură că voi păstra pentru totdeauna amintirea acestei întâlniri cu un adevărat supravieţuitor.” (Grigoriu Anca)

“Astăzi am luat parte la o experiență unică, care ne-a învățat să prețuim mai mult viața și să dăm mai multă atenție lucrurilor cu adevărat importante. Experiența de viață prin care a trecut Dl. Finkelstein este de nedescris și de neînchipuit, după cum am putut observa astăzi printre lacrimile pline de tristețe care curgeau involuntar la amintirea celor mai dezastruoase clipe din viața lui. Nu m-am așteptat să ne povestească cu atâta ușurință toate acele evenimente, dar alături de noi, cei care eram plini de curiozitate, a reușit să treacă mai departe. Și-a pierdut speranța la viață și încrederea în oamenii care, fiindu-i prieteni, i-au întors spatele. A văzut moartea cu ochii de nenumărate ori și a reușit să o înfrângă, iar noi încă ne plângem de lucrurile mărunte ale vieții, ce trec cu timpul. A fost o lecție nouă de viață, ce va rămâne în amintirea mea și, sper, a tuturor pentru toată viața, pentru că un astfel de moment nu trebuie uitat sau înlăturat, ci trebuie să-l acceptăm și să tragem toate invățămintele.” (Oarză Angela)

“După părerea mea, întâlnirea cu domnul Finkelstein a fost una emoționantă, din care am învățat lucruri de care până acum nu știam. Apreciez efortul dumnealui de a ne povesti chinurile prin care a trecut, chiar dacă asta a însemnat să retrăiască momentele groaznice pe care nu toată lumea este capabilă să le depășească.” (Ouatu Andreea)

“Activitatea desfăşurată astăzi a fost o experienţă unică. Domnul Leizer Finkelstein reprezintă o legătură vie cu o istorie uitată de tinerii generaţiei noastre. Modul personal de relatare ne-a ţinut în suspans pe parcursul întregii povestiri, făcându-ne să credem că am fost martorii acelor fapte pline de cruzime. Astfel, după mai bine de șapte decenii de la aceste evenimente, amintirile domnului Finkelstein sunt încă vii, retrăindu-le pas cu pas, de parcă s-ar desfăşura în momentul respectiv. Aşadar, avându-l pe acest domn în faţă, oricine poate realiza oroarea prin care a trecut în acele zile şi faptul că niciodată nu a putut depăşi întru totul momentul.”  (Trofin Roxana)