Femeile din viața mea

Ea nu este singură; ea are mai multe forme, fiecare fiindu-mi dragă în felul său.

***

O primă ea este scundă, împovărată de peste 70 de veri, cu mâinile uscațive și calde care cândva îmi împleteau părul în cosițe. Îmi plac ochii ei resemnați; îi admir caracterul, puterea pe care a avut-o ca să treacă printr-o viață plină de amărăciuni și, totuși,  să-mi zâmbească. Ea e cea care va pleca prima; mă deprimă, pentru că e prea puțin timp pentru ea și prea multă durere ce va rămâne…

Cealaltă ea e o ființă ce nu corespunde vârstei pe care o are. Mulți oameni tind să ne compare, să-mi spunându-mi cât de mult semănăm. Cred că asemănarea e mai puțin fizică – nu am înfățișarea unei nimfe cu ochi de un bleu spălăcit și părul de un auriu curat. Cel mai probabil  semăn cu ea când zâmbesc, când sunt furioasă; cred că de la ea am moștenit trăsătura ce sare în ochi: ființă mereu revoltată pe toți și pe toate. Cu ea seamăn când sunt veselă; câteodată prind în vocea mea intonația ei.

Adolescența mi-am petrecut-o în anturajul altor trei ele. Prima, cea mai apropiată de sufletul meu, îmi semăna mult și era foarte rebelă. Deși avea cercul ei de prieteni total diferiți de oamenii pe care-i plăceam, îi mulțumesc pentru faptul că m-a acceptat așa sum sunt, cu toate neajunsurile mele. A doua ea a fost tot timpul un model de maturitate pentru mine; deciziile ei sunt tot timpul corecte, e un bun consilier și ascultător. A treia ea m-a învățat că trebuie să mă iubesc așa cum sunt, să-mi apreciez calitățile, să-mi accept defectele, să realizez că sunt frumoasă. Le mulțumesc celor trei zâne că au fost lângă mine și au participat la transformarea mea dintr-o omidă într-un fluture.

O altă ea dragă mie e o persoană pe care o iubesc pentru faptul că e atât de diferită de mine. E nepăsătoare față de ceea ce se întâmplă în jurul ei: trăiește clipa, nu-și consumă zilele din viață gândindu-se la evenimente din trecut sau oameni care-i sunt străini. I-am admirat răceala – o trăsătură pe care nu o văd în mine și pe care mi-aș dori să o am.

Ea n-a râs când i-am zis despre fluturi și scorțișoară; nu m-a considerat frivolă, sau nebună, sau imatură. Am aflat că semănăm în multe aspecte; o admir pentru ceea ce este. Am impresia că voi semăna cu ea, deși nu suntem legate prin sânge. Și dacă într-adevăr semănăm atât de mult, aș vrea să cred că sunt o persoană interesantă. Sper că zâmbește acum; îmi place zâmbetul ei matern.

Ea este puternică. Oricâte lucruri nu s-au întâmplat în viața ei, a trecut peste, a filtrat oamenii de lângă ea și a aruncat relațiile și lucrurile inutile. Este perseverentă – o altă trăsătură de caracater care-mi lipsește în totalitate. Îmi place de ea pentru că are un țel pentru care luptă; îmi place pentru că știe să judece anumite situații fără să le transforme în drame. Îmi place că pot găsi sprijinul necesar în persoana ei.

Pe ea o cunosc de foarte mult timp. Uneori mă simt ca o soră mai mare – ne sfătuim reciproc, râdem la două noaptea, ne împărtăşim gânduri, păreri, sentimente. Ceea ce-mi place la ea este deschiderea spre lume; tot timpul va găsi limbă comună cu cineva, va ști să-și dibuie locul printre oameni într-un anturaj prea puțin cunoscut. Este sociabilă și are un caracter plăcut; e zburdalnică precum o jună într-o dimineață de mai.

***

Ea este o femeie superbă. Chiar dacă închide în interiorul ei atâtea alte de ea, cert este un lucru: m-a ajutat când mi-a fost greu; mi-a fost alături când nu știam ce să fac; m-a consolat; m-a iubit; m-am apreciat; m-a învățat că viața constă în mai multe probe și căi și că sunt singura care poate alege; m-a învățat că prietenia și iubirea sunt foarte imporante în viață. Îi mulțumesc și-i doresc o primăvară la fel de minunată ca zâmbetul ei, în interiorul căreia se ascund atâtea altele, la fel de frumoase…