Cuvânt înainte:
”Cuibul Haritelor” este o antologie ce spune povestea unor femei extraordinare, fiecare regăsindu-se într-un spațiu creat doar pentru ele. Ideea mi-a venit când am întrebat un apropiat ce face când este trist sau deprimat, cum arată spațiul imaginar în care se izolează de toți și de toate…? Am colectat mai multe păreri și astfel au luat naștere cele zece povestioare.
Albastru – Altjira: Femeia cu ochii ca marea
Alb – Sekhmet: Femeia cu mânile frumoase
Maro – Azeban: Femeia cu pleoape sidefii
Roz – Voltumna: Femeia cu părul de aur
Negru – Agni: Femeia cu spiritul puternic
Mov – Amaterasu: Femeia cu vise nemuritoare
Roșu – Enlil: Femeia cu gânduri triviale
Verde – Apophsis: Femeia cu vocea de cleștar
Gri – Tiamat: Femeia cu râs de copil
Galben – Vesta: Femeia cu speranță în suflet
Albastru – Altjira: Femeia cu ochii ca marea
În lumea de afară se auzea viața trecând pe lângă prima Harită. Era singură; ascunsă într-un oraș imens, pe o stradă lăturalnică, cu pavajul spălat de ploaia ce nu se mai oprea, Altjira a închis ochii și s-a regăsit într-un spațiu știut doar de ea.
Culoarea ochilor ei se contopea cu marea. Briza ușoară îi acoperea părul de abanos cu un parfum proaspăt, sărat. În depărtare se auzeau pescărușii, plonjând în apa ce reflecta apusul. În jur era o liniște imensă, perturbată doar de cântul monoton al valurilor lovindu-se de mal.
Altjira se plimba ținându-și rochia lungă în mână. Apa îi atingea picioarele, sărutând pielea albă, catifelată. Vântul îi arunca în față părul ondulat, de un negru și el albăstrui. Ochii ei priveau în zare, căutându-și nuanța în orizontul ce unea cerul cu marea. Apusul îi colora buzele roșii într-o nuanță cărămizie. Asera era cea mai frumoasă femeie ce contempla apusul în acel spațiu imens și pustiu.
Locuia într-un cort. Într-un cort mic, cenușiu, în care avea ascunsă o comoară. În nisipul rece de aici erau îngropate multe taine; borcane mici, pline cu refulări, frustrări, sentimente negative, ură, cuvinte urâte. Toate erau sigilate cu grijă și legate cu câte o panglică frumoasă, de satin. Prezentate astfel, acestea nu mai păreau să ascundă toată tristețea și durerea pe care Asera o simțea în viața ei de pe strada lăturalnică într-o ploaie urâtă și rece.
Va urma…
Comentarii recente