Scenaristul Mike White a fost vecin timp de trei ani cu comediantul Black. Astfel şi-a propus să scrie un scenariu de film axat pe personalitatea complexă a acestuia. Cu ajutorul regizorului Richard Linklater, filmul School of rock a devenit o comedie în care râsul poate fi dus la extrem cu ajutorul muzicii.
Dewey (Jack Black) este un chitarist rebel care crede cel mai mult în puterea nelimitată a rock and rollului, având o predilecție pentru săriturile în mijlocul spectatorilor în timpul spectacolelor, precum și pentru solo la chitară excesiv de lung. Astfel încearcă să fie „șeful” trupei pentru a câștiga concursul Bătălia trupelor.
Adevărata viață a lui Dewey începe când membrii trupei îl concediază. Singur și fără bani, nici măcar pentru chiria apartamentului, și furându-i numele colegului său de cameră, Dewey acceptă prima slujba care i se oferă și anume aceea de profesor suplinitor la prestigioasa școala Horace Green. Aici, el este atent supravegheat de directoarea Mullins (Joan Cusack), care este cea mai strictă persoană din școală, iar Dewey este exact opusul ei.
Evident că Dewey este paralel cu talentul didactic, dar știe foarte bine cum să și-i apropie pe copii, iar atunci când, din întâmplare, asistă la o lecție de muzică, decide pe loc să transforme aceste mici talente muzicale într-o trupă de rock ce le va schimba viața. Încetul cu încetul, clasa devine o adevărată trupă, fiecare elev având câte o sarcină: să izoleze fonic clasa, să găsească idei pentru numele trupei, pentru uniforme. Totuși, să nu uite să învețe la ore: istoria rock-ului, teoria rock-ului, aprecierea rock-ului. În cele din urmă, trupa participă chiar la Bătălia Trupelor și directoarea școlii devine managerul trupei.
Filmul este unul din cele mai bune comedii pe care le-am văzut și recomand cu drag tuturor celor care iubesc muzica și care doresc să se amuze copios.
Comentarii recente