Aflat la cea de-a doua ediție, Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT, 1-5 octombrie 2014), reunește oamenii de cultură atât din România, cât și din străinătate și ne oferă ocazia ideală de a-i descoperi. Conform estimărilor de anul trecut, festivalul a fost un real succes, cu peste 100 de evenimente și mai bine de 26.000 de vizitatori. Deși suntem înconjurați de literatură, nu de multe ori avem prilejul de a întâlni mari scriitori sau să ajungem a citi direct de pe chipurile lor. Ai putea descoperi ceva mai mult, decât ceea ce ascund paginile… nu-i așa? Prin urmare, proiectul “Scriitori printre liceeni” a reprezentat pentru mine și pentru colegii mei momentul oportun de a trece de granițele cărților, reușind să cunoaștem şi altfel, din interior, activitatea a doi dintre scriitorii români contemporani, Caius Dobrescu și Ion Vianu, în cadrul activităţilor propuse şi în acest an de FILIT, cea mai importantă manifestare culturală de acest gen din Iaşi şi din România. Dumnealor au fost în centrul atenției noastre joi, 2 octombrie, preț de câteva ore, timp în care liceul nostru s-a bucurat de găzduirea uneia dintre întîlnirile scriitorilor cu tinerii, organizate sub egida FILIT.
Am fost plăcut surprinși să simțim căldura cu care cei doi scriitor ne-au vorbit și ne-au răspuns valului de întrebări, ajungând să creeze acea legătură între scriitor și cititor, care adesea pare ideală. Mi-au rămas în minte, subiectiv, desigur, câteva frânturi ale dialogului care pentru noi, liceenii, a fost un real prilej de bucurie spirituală. La un anumit moment, unul din elevii noștri l-a întrebat pe Ion Vianu – medic psihiatru și scriitor, dar și fiu al celebrului critic Tudor Vianu, care ar fi conexiunile dintre literatură și psihiatrie. Am aflat astfel că legătura este, cel puţin pentru scriitorul Ion Vianu, una aproape necesară, întrucât „atunci când examinezi un pacient, trebuie să construiești povestea lui, cu toate fragmentele eterogene și disipate…Povestea este așadar procesul lui de vindecare”. Mai mult, domnul Vianu ne-a mărturisit că nu a simțit niciodată că cele două domenii sunt lucruri diferite în viața dumnealui și că scrisul a fost întotdeauna continuarea firească a practicării psihiatriei, dar cu alte mijloace.
La rugămintea doamnei profesor de limba și literatura română Zaharia Daniela, de a ne transmite un mesaj nouă, elevilor, Caius Dobrescu- poet, eseist și romancier, dar și profesor de teoria literaturii la Universitatea din București, ne-a împărtășit ideea că există o șansă de a produce o schimbare în societatea în care trăim și că e bine să fim de un optimism inteligent și articulat. De altfel, dumnealui ne-a mărturisit că este convins de faptul că avem o șansă în plus cu provocările viitorului, pe care o vom fructifica atunci când vom înțelege că „depinde de noi să transformăm ceva fundamental în mințile noastre”. În același context, domnul Ion Vianu a ţinut să precizeze că, în opinia dumnealui, „în România există un capital intelectual, însă nu există o solidaritate socială”. Am înțeles astfel că pentru a construi o societate, nu totul merge către profitul individual, iar “în momentul în care actuala capacitate intelectuală va fi solidarizată cu sentimentul valorii existente în fiecare din noi, abia atunci vom progresa, dar acest lucru presupune un sacrificiu și nu știu câți sunt capabili de el” .
O surpriză plăcută pentru noi, elevii de la LIIS, a fost să aflăm că domnul Ion Vianu, pe când se afla la vârsta de 10 ani sau mai puțin, l-a întâlnit pe “părintele” liceului nostru, matematicianul Grigore Moisil, despre care ne-a mărturisit că a fost unul din oamenii remarcabili pe care i-a cunoscut de-a lungul vieţii. L-a descris ca fiind “o prezență extrem de vie în societatea românească, un om care aducea un punct de vedere proaspăt, modern”, dar mai ales drept “un om foarte spiritual, amuzant, care era într-o glumă perpetuă”.
Printr-un mic sondaj făcut colegilor mei, am aflat că ar repeta oricând această experiență și că din spusele celor doi scriitori, care ne-au bucurat prin prezența dumnealor, au avut multe de învățat, atât despre literatură, cât și despre viață.
Pentru mine, întâlnirea de joi, cu cei doi scriitori contemporani, a fost o adevărată revelaţie… Dialogul spontan în care am reușit să intrăm cu cu oameni atât de valoroşi, m-a făcut să îmi dau seama că există încă atât de multe lucruri pe care noi, tinerii, trebuie să le învăţăm. că există oameni pe care ar trebui să învățăm să-i prețuim, într-un moment în care valorile societății românești nu sunt întotdeauna cunoscute la adevărata lor înălțime.
Foarte frumos articolul, îmi place nota personală din el. Mult succes!