Vis de toamnă…
Octombrie… Soarele palid, parcă lipsit de puteri , mă mângâie cu razele sale încurajatoare, iar bătrânul copac îmi zâmbește cu freamătul bănuţilor zdrenţuiţi în nuanţe palide de verde-arămiu. Vântul îndrăzneţ scutură frunzele ruginii, iar ele se aștern, obosite și grăbite pe aleile grădinii cu crizanteme. Cad într-un joc frenetic, salutându-mă. O mare de culori aprinse […]
Nesomn
4 săptămâni şi o zi. Şi mai urmează altele la fel de friguroase şi la fel de fără tine. Doar că azi ar fi trebuit să ne întâlnim amândoi în zăpadă. Tu, venind din trenul acela kilometric de-mi cutremură inimă de fiecare dată când nu te văd de unde cobori, iar eu ţintuită undeva pe […]
Promisiunea unui chip de pânză
Vedea soarele cântând, ştia că ploaia îi scrie în palmă, vorbea limba florilor candide, asculta zgomotul făcut de bătăile aripilor albinelor, fredona mereu o melodie, pe care parcă încă o aud, dansa cu pasiune tangoul de demult, uitat de toţi și totuşi… era un chip de pânză… de pânză colorată, cu stropi de acuarelă. Îşi […]
Comentarii recente