Chemarea
Cerul albastru,frumos infinit, Atât de profund şi plin cu nimic. Clae spre îngeri,lumină pură, Abis întunecat, fără căldură. Atât de albastru, un smarald imens Ce trimite semne cu sau fără sens. Iar eu nu-nţeleg decât ce îmi spui Deci dă-mi semne mie…sau nimănui. Spre îngeri mă chemi adeseori. Spui: <<Poţi face orice, poţi şi să […]
Cânt ghiduş de noiembre
Dănţuie pe nicovală clipa Sunt cel ce-o adorm adormind ( şi dospind) iar şi iar Sunt cel ce-şi desface aripa Adormind in şoapta mercuriului calvar Şi apoi spre nori mă înalţ tot mai barbar Subt cer de-abanos vin astă noapte Din negura câmpului viu adumbrit Prin coase de ţarini degeaba plivite Sorb cântul nesfârşitului priveghi […]
Lui Eminescu…
Unde ești tu, nemurire? Vino-n parcul fremătând. Tot iubire te așteaptă, Lângă teiul tău cel sfânt. Văd lumina cristalină, Pâlpâind în dor nebun; Ea cutreieră genunea, Scânteind pe cer bătrân. Te așteaptă omenirea, Cu colinde și cu cânt, Să luminezi nemurirea Dorurilor pe Pământ. Tremură-n ramuri sclipirea Ghețurilor licărind, Cu privirea înghețată, Freamătă-n Copou, […]
Comentarii recente