Lui Eminescu…
Unde ești tu, nemurire? Vino-n parcul fremătând. Tot iubire te așteaptă, Lângă teiul tău cel sfânt. Văd lumina cristalină, Pâlpâind în dor nebun; Ea cutreieră genunea, Scânteind pe cer bătrân. Te așteaptă omenirea, Cu colinde și cu cânt, Să luminezi nemurirea Dorurilor pe Pământ. Tremură-n ramuri sclipirea Ghețurilor licărind, Cu privirea înghețată, Freamătă-n Copou, […]
În așteptare
E foarte ciudat când ai atâtea de zis și totuși nu ești în stare să zici nimic. E ciudat când simți atât de multe și totuși nu ești în stare să trăiești nimic din ce simți cu adevărat. Mai exact e ciudat acel contradictoriu infinit în care îți infingi rădăcinile inconștient. Mi-am schimbat scrisul… ciudat. […]
Comentarii recente