absenta

E mic plăpând, aripile-n argint, Şi levitează  peste cerul meu noros… Dulceag e zâmbetul său frânt De prea mult ger pictat în abanos. Nu-i dă fineţe nici toga azurie Nici fâlfâitul firelor din spate; Din trupu-mi schingiuit nu o să-nvie, Va dăinui în floarea crizantemelor deşarte. Se-nalţă din mireasma gliei crude Un cap de ghiocel […]