Absolvent, 2011 (12 D)

2 responses to “Dostoievski şi Crimă şi pedeapsă

  1. Iulia

    M-am înfipt și eu în Crima lui Dostoievski și mă văd nevoită să te trag de urechi: mi-ai luat-o înainte cu recenzia.
    O carte scrisă organic, care te soarbe malițios, gradat, atât intelectual, cât și emoțional, istovindu-te, lăsându-te fără vlagă după numai 50 de pagini. Apoi ca un aspirator, te ventilează în universul ei, cuvintele se așează pe pielea ta ca particulele de praf, pătrund prin porii dilatați, îți inundă conștiința. Făra să ai timp să te dezmeticești, ochii tăi încearcă să dea contur formelor, observi cu stupoare că acela nu e trupul tău, nici măcar sufletul tău, conștiința ta se vede captivă unor noi stari, emoții, obligată să le simtă până la paroxism, lumea ta nici nu mai există, ci doar lumea lui, a lui Raskolnikov, problemele lui sunt problemele tale, frământările lui existențiale devin frământările tale, panica, stresul, spasmele îți cresc pulsul până ce respiri sacadat și închizi cartea cu un gest nervos. Despre asta e .
    Recenzia ta e foarte bună. Ești un mic critic literar. Felicitări!

  2. Andrei

    La ce te-ai referit când ai zis că realismul autorului ajunge în multe pasaje la un naturalism înfricoșător?
    Încă o întrebare: La ce crezi tu că se referă afirmația lui Albert Kovacs?

    Aștept răspunsul tău, domnule critic de mare exceptie (zic asta fără să vreau să fiu înțepător… chiar dacă așa pare). 🙂

Lasă un Răspuns

CAPTCHA

*