„Patriotismul nu este o izbucnire de emoţie scurtă şi nebunească, ci o dăruire liniştită şi statornică de o viaţă.” – astfel defineşte Adlai E. Stevenson legătura emoţională faţă de o ţară şi de o naţiune.
Analizând subiectul şi părerile împărţite despre acesta, putem observa, ca şi în povestea cu Moş Crăciun, că în patriotism mai cred în ziua de astăzi doar cei care ştiu cu adevărat ce este şi care sunt conştienţi de importanţa acestuia în viaţă unui om. Un mic calcul la nivelul respectului faţă de ţară şi faţă de valorile acesteia ar da de gândit, având în vedere numărul mare de fani înfocaţi ai echipelor române de fotbal (dacă ar fi să ne gândim la o altă interpretare a patriotismului). La orice meci al României cu o echipă a altei ţări putem vedea clar patriotismul de care dau dovadă suporterii echipei. Apartenenţa la ţara noastră şi faptul că echipa joacă pentru a ne reprezenta e pur şi simplu insignifiant când vine vorba de a ne etala cunoştintele în materie de jucători şi de victoriile lor în campionate. „Ţin cu cine câştigă” – asta ar fi deviza majorităţii compatriotilor noştri. Acesta este, desigur, un simplu exemplu, care nu trebuie absolutizat.
Locurile de muncă în străinătate: subiectul multor oameni din zilele noastre, operaţiune prin intermediul căreia se face exces de cuvinte, de fiecare dată într-un mod inutil şi fără nicio însemnătate, pentru a putea critica neputinţa altora de a-şi continua viaţa cu nişte locuri de muncă ce nu le aduceau venitul necesar întreţinerii familiilor. 
Putem lua ca exemplu culegătorii de căpşuni, portocale sau oricare alte fructe, care îmbarcate în maşini de tonaj mare asigură traiul unui număr mare de români (în cazul nostru) ale căror condiţii de viaţă îi determină să trăiască în afară ţării din care provin. Alegerea lor de a munci astfel este deseori luată în râs sau, ca să folosim cuvinte care să nu trădeze personalitatea reală a omului, alegerea lor este de multe ori asociată cu lipsa unor studii care să îi ajute să lucreze în locuri acceptabile – dat fiind faptul că dacă erau învăţaţi nu ar fi ajuns astfel. În acest mod ajungem să îi respectăm pe cei din străinătate care îi angajează pe cei din ţara noastră: aceia sunt oamenii inteligenţi care ştiu cum să lucreze cu oamenii şi care profită de neştiinţa altora pentru a-şi mari profiturile. Asta ar fi în mare parte opinia celor care se consideră norocoşi în ţara lor. Unde găsim aici patriotism şi susţinere faţă de cei care au aceeaşi origine ca şi noi? Rămâne de văzut… Dar, să trecem mai departe…
Întrebări precum “Cine mai este patriot în ziua de astăzi?” sau “Ce ne-ar putea face patrioţi?” ne iau puţin timp să le găsim răspuns. Să fie oare străzile vechi pe unde odată treceau personalităţi importante ale ţării? Să fie clădirile care abia mai rezistă din cauza noilor zgârie-nori apăruţi în jur şi a căror semeţie este umbrită de aceştia? Să fie operele scrise cu mult timp în urmă şi rămase în rafturi prăfuite cu speranţa ca într-o zi cineva o să înţeleagă slovele din ele? Şi uite aşa, întrebare după întrebare, ajungi să realizezi că nu ştii ce te-ar putea face să spui cu mândrie ”Sunt un patriot convins!” Alături de patriotism, valorile unei ţări şi ale fiecărui locuitor în parte sunt de o importanţă maximă. Însă, aşa cum spunea şi Emil Cioran „N-am întîlnit om care să aibă o mai slabă aderenţă la valori ca românul.” Este drept că trebuie să scoatem totuşi excepţiile la iveală sau măcar să le recunoaştem existenţa. Crearea unor valori şi a unor principii şi susţinerea lor este extrem de dificilă atunci când ţelul vizat este acela de a fi împlinit doar din punct de vedere financiar sau de a obţine mereu doar ceva material care să contribuie doar la bunăstarea fizică, nu şi la cea morală sau la dezvoltarea ta ca persoană. Să faci ceva care să schimbe ceva în jurul tău, benefic pentru societatea, pentru comunitatea din care faci parte ar fi un lucru de admirat, având în vedere problemele nesfârşite prin care trece populaţia zilelor noastre. Însă mai este un alt lucru de care fiecare dintre noi se izbeşte la cea mai mică greşeală a celui de lângă noi, şi anume iresponsabilitatea; capacitatea de a-ţi asumă greşelile făcute şi de a reabilita situaţii. „Nici un român nu se simte personal vinovat (…) dezertând astfel de la responsabilitatea individuală” (Schimbarea la faţă a României). Modernismul, nu din punct de vedere literar, ci un modernism prost înţeles s-a instalat şi în limbajul zilnic folosit în orice instanţă, uitându-se de normele morale şi de anumite adresări care ar trebui luate în calcul măcar atunci când se iese din cercul acela în care orice greşeală, fie ea gramaticală, de vocabular sau ca idee în sine este trecută cu vederea, pe principiul că „ne înţelegem între noi…”. Argoul şi restul cuvintelor care intervin în comunicare şi care ne fac imediat să etichetăm persoanele în funcţie de topul creat în urmă unor evidenţe caracteristici cum ar fi stilul vestimentar, stilul muzical, stilul de comportament (sunt introvertiţi, se retrag mai mereu în spaţii solitare, evidenţiază caractere prin scheme de dans în plină stradă sau oricare altă acţiune specifică fiecăruia) sunt noul patriotism creat de noua generaţie şi se demonstrează în special prin susţinerea continuă a „clanului” din care face parte fiecare şi prin „sacrificiile” făcute în cadrul acestuia. Dacă ar fi să facem o asociere şi să exprimăm opusul patriotismului prin aceeaşi termeni ca cei de mai sus am putea da câte o definiţie pentru fiecare stil în parte. Trecerea de la un gen de muzică la altul, fără ca acestea două să aibă ceva în comun în afară de notele muzicale aflate pe portativ ar putea reprezenta pentru mulţi o lipsa de patriotism; patriotism refăcut cu o daltă şi care nu duce la nimic bun. Dar să ne oprim cu exemplele negative, putem avea în vedere şi exemple pozitive. Cei care se află în categoria aceasta, a patriotismului adevărat, sunt de fapt bunicii noştri şi cei care cunosc viaţa de dinaintea noastră, a generaţiei din ziua de astăzi ale cărei obiective se află într-o pereche de căşti puse în ureche şi stăpâne pe timpan ore întregi în fiecare zi. Ei sunt cei care ne reamintesc mereu eroismul de care înainte lumea nu se temea să dea dovadă şi ale căror cuvinte sunt ignorate de cele mai multe ori, dat fiind că „eşti bătrân şi nu ştii ce spui”. Sunt oameni care nu încetează să creadă într-un patriotismul desăvârşit şi într-o ţară de vis, sunt oameni care păstrează în ei poveşti de suferinţă şi refuză să scoată în evidenţă răul, păstrează în ei ruşinea altora şi preferă să lase la suprafaţa frumosul şi lucrurile de care noi să ne mândrim. Dar noi nu facem asta. De multe ori ne este ruşine să menţionăm măcar cuvântul „patriotism”, deci de ce să mai vorbim şi de prezenţa lui în ceea ce ne defineşte ca persoane?
Poate fi un semn de întrebare pentru noi, poate fi un răspuns la ceea ce se întâmplă, depinde cum interpretăm şi depinde dacă ne întrebăm măcar. Ce ne dorim de fapt? Beneficii pentru propria persoană şi satisfacţia propriului ego? Sau un loc fruntaş alături de o întreagă cultură, alături de o mare de oameni care să contribuie, într-un mod mai mult sau mai puţin complex, dar oricum pozitiv la crearea unor valori şi a unor principii stabile şi care să ne conducă mereu spre glorie şi recunoaştere în orice loc din lumea asta? Orice lucru poate să apună şi să răsară … să răsară decăderea şi dezbinarea? Sau să apună „lipsa de aspiraţii” de care ne vorbea Cioran? Întrebări târzii… Răspunsuri date în grabă… Conştientizare pe măsură… Rezolvare bazată pe speranţă! Atât promitem
1. Patriotismul nu are nicio legatură cu meciurile de fotbal ale echipei naţionale.
2. Bunicii noştri erau forţaţi de condiţiile războiului să lupte pe front.
3. Ai vorbit foarte puţin despre patriotism, la un nivel de seriozitate scăzut. Aduci în vedere un copil din noua generaţie ce este preocupat de muzica la caşti? Trist.
Încearcă data viitoare să te axezi pe nivelul de trai scăzut din România şi de imaginea noastra în alte ţări (dacă tot ai adus vorba).
PS: cunosc oameni care au facultate şi culeg portocale în Spania, deci nu mai vorbi prostii. Diplomele noastre de aici sunt doar hârtie igienică pentru restul ţărilor europene.
Da, grea problema cu patriotismul… Multe aspecte, multe întrebări şi mai multe răspunsuri (corecte sau nu)! De fapt în aceste vremuri „moderne” chiar asociaţiile de genul UE sau NATO îl tot diluează… Rămâne însă o constantă, dragostea faţă de vecinătatea în care trăim şi pe care ne-o asumăm! Acum că această vecinătate este mai mică, ca de exemplu familia sau cartierul sau mai mai mare ca toată ţara şi toţi cei ce trăiesc în ea depinde de fiecare…
Frumos articol, bravo! Se poate observa că ai meditat un pic pe această temă…
Îmi pare rău domnişoară Kira… dar prin comentariul postat ai demonstrat ca nu ai înţeles nimic din acest articol!
Dragă Biserici.org, cum se face că, în opinia ta, toți cei care nu rezonează cu punctul de vedere al vreunui articol sunt automat pe lângă subiect? Ai prefera să se închine cu toții unei judecăți de plastic?
Într-adevăr Chuckie, după cum ai mai demonstrat-o de atătea ori, important este să comentezi… nu contează forma de exprimare, nu conteaza dacă ai citit (atent) un articol sau nu!
Nu trebuie să rezoneze nimeni cu nici un punct de vedere, ci doar să citească atent articolul și sa il cometeze la obiect. Dacă cineva are alte opinii despre același sau despre alte lucruri să îl exprime în direct, adică printr-un articol!
Revista oricum îți mulțumește că ești la datorie!
@kira
Cunosc o mulțime de persoane care s-au folosit de diploma lor obținută aici in ROMÂNIA și au un job stabil peste hotare.
De asemenea, cunosc și persoane care cu facultate sunt la cules de căpșuni în Spania sau gestionare la chișocul din colțul blocului…
Cred că depinde de voința fiecăruia și îți spun sigur că străinii (mai puțin italienii sau spaniolii care ne-au luat de sclavi) respectă și dau valoare diplomelor obținute în Romania!
Dragă Biserici.org, personal, nu comentez niciodată în contexte cu care nu sunt familiarizat, aşa că judeci strâmb. Dar aici nu e vorba despre mine. Prin ceea ce spui, împui practic ideea că cei care citesc cap-coadă cu toată atenţia trebuie să aprecieze scriitura, orice altă variantă implicând superficialitate din partea cititorului. Ori asta e de neconceput, pentru orice rationament just.
Ai senzatia că fragmentele critice nu pot fi la obiect? Din afirmaţiile tale reiese că a comenta la obiect = a aprecia pozitiv.
Draga mea Kira,
1. Sunt curioasă ce însemnă pentru tine un joc de fotbal al naţionalei.
2. Nu s-a menţionat că bunicii noltri au luptat pe front. Declaraşia că ei sunt cei care ne reamintesc de ceea ce s-a întâmplat de fapt în trecut şi ce înseamnă cu adevărat patriotism este făcută din perspectiva celor care şi acum îşi doresc să trăiască vremurile de atunci pentru că le era mult mai bine (cel puţin aşa declară ei, e alegerea lor).
3. Dacă ai citit cu atenţie este menţionat în articol „o altă interpretare a patriotismului”! Cât despre copiii care poartă căşti, înainte purtau eşarfe cu tricolorul pe ele, fie că doreau sau nu; poate explici tu diferenţa: atunci-acum.
4. Având în vedere că există români care au propriile companii înfiinţate în străinătate se pare că mai sunt şi diplome pe care nu le-a folosit nimeni drept „instrument de şters”.
Mulţumim totuşi Kira pentru sfaturi! Până la un alt comentariu poate ne trimiţi un adevărat articol despre patriotism, se pare că de acesta eşti dezamăgită. Poţi să iei în considerare ideea ca nu trebuie particularizat astfel încât să iei în calcul mai mult de un caz real din ceea ce expui, altfel vom afla excepţii.
Felicitări, Ioana!! E important că ţi-ai pus problema, că ai vibrat, că ai exprimat gânduri şi sentimente – sunt ale tale şi e extraordinar că ai vrut să le împărtăşeşti. E bine şi că sunt aşa multe reacţii – deci vă pasă!! Nu uitaţi ca printre drepturile omului se afla şi dreptul la libera exprimare a părerii – CARE TREBUIE SĂ SE APLICE TUTUROR(deci şi celălat are voie să-şi exprime părerea, oricare ar fi ea!!). Evident, e de preferat tonul tolerant. Nu trebuie să uităm că ceea ce exprimăm ne defineşte ca nivel de educaţie, cultură… ca valoare.
Nu înţeleg de ce de fiecare datã când cineva comenteaza şi îşi exprimã pur şi simplu pãrerea sa personalã este atacat. E ok ca fiecare sa aibã pãrerea sa, fie bunã, fie rea.. dacã pãrerea domnişoarei Kira este aceasta, trebuie respectatã, cãci o societate se bazeazã pe respect şi bun simț (cel puțin aceasta este pãrerea mea). Aşa cum s-a spus si mai sus este de apreciat efortul autoarei acestui articol … dar personal, nu înţeleg̀ ˝ ridicarea asta in slãvi ˝ (iertatã-mi fie exprimarea) a articolului, dacã mulți dintre voi sunteți de acord cu cele prezentate în articol nu înseamnã cã este cea mai buna pãrere (a autoarei), dar nici pãrerea domnişoarei Kira nu este de atacat, pur şi simplu aşa crede ea.
Imi place nespus de mult ceea ce a spus Chuckie mai sus, aici se vrea numai aprecieri pozitive, aici oricine are altã pãrere decât cea expusã în articole este ˝împotriva lumii˝ şi primeşte numai rãspunsuri pline de înţelepciune care se dovedesc a fi pline de ironie.Incã un lucru pe care nu-l pricep : mai sus se spune : ˝Dacă cineva are alte opinii despre același sau despre alte lucruri să îl exprime în direct, adică printr-un articol!˝, noi scriem în rubrica ce poartã numele de ˝comentarii˝. Cuvântul « comentariu » in DEX are urmãtoarea explicație : . 1. Apreciere, comentare (în spirit critic) a unei probleme, a unui eveniment etc. ; acest articol a primit atât aprecieri pozitive, cât şi negative, însã cele din urmã nefiind acceptate pe aici.
Dragul meu Unknown / Draga mea Unknown.
Vreau să spun că sunt baiat, Kira este un nume dintr/un anime, in fine.
1. Mă uit câteodată la meciurile naționalei, și sincer să îți spun, este doar o echipă. Daaa, vreau să câștige, nu zic că nu, dar dacă pierd, nu îmi bat capul căci sunt doar 22 de oameni care aleargă după o minge.
2. Bunicii noștri nu erau neapărat patrioți, am mentionat mai sus faptul că erau forțați să lupte pe front, și din dorința de a rămâne în viață, normal să lupte (e și normal).
3. Acei copii erau forțați să poarte așa ceva, din cauza regimului intern al țării. Nu exista liberă exprimare!
4. Nu am zis că nu sunt și români cu diploma care au succes în alte țări.
Chuckie, mulțumesc pentru susținere.
Admin, înțeleg ceea ce doresc din acest articol, nu ceea ce a-ți înțeles dumneavoastră. Interpretez cum doresc acest articol, și am acest drept.
Sunt patriot, dar dacă vine un razboi, sunt primul care fuge inapoi!
„Părerea domnișoarei Kira”, greșeală de identitate făcută nu doar de mine, este mai mult decât respectată, altfel nu ar fi primit răspunsuri și în niciun caz nu este atacată ci doar se clarifică anumite aspecte. Citește de altfel și ce am scris între paranteze la punctul 2 și între ghilimele la punctul 3.
„Admin, înțeleg ceea ce doresc din acest articol, nu ceea ce a-ți înțeles dumneavoastră”->”Admin, înțeleg ceea ce doresc din acest articol, nu ceea ce ați înțeles dumneavoastră”
Ok, articolele expuse reflectă strict părerea personală a autorilor. Aceasta nu le face neapărat corecte (mai ales ca o părere nu poate fi corectă, fiind personală și subiectivă, ea poate fi doar impărtășită sau nu).
Aici se asistă la un conflict de opinii, dacă reprezentantul unei părți poarta numele de „admin” asta nu înseamnă că părerile opuse nu sunt respectate, pentru că în caz contrar comentariile nu ar mai fi fost aprobate. Nu vă impune nimeni un punct de vedere, ci încearcă să vă convinga că al lui e corect, cum fiecare în parte la rândul lui încearcă.
Sunteți bineveniti să vă exprimați oricând, fie prin articole sau comentarii.
Unknown, îm-i pare rău că î-n loc de „a-ţi” am scris „aţi”, o greşeală foarte vizibilă şi deosebit de importantă pentru acest articol, a ideilor şi comentariilor ce sau postat aici. Îm-i pare foarte bine faptul că aţi observat această greşeală şi maţi putut atenţiona.
Mulţumesc Georgiana pentru că sprijini ideea de exprimare a ideilor proprii.
Admin, presupun că dumneavoastră nu înţelegeţi o mare parte din ceea ce încerc eu, Chuckie, Mike şi Georgiana să vă explicam: n-e exprimăm părerea personală!!! Este greu de înţeles? Nu admit faptul că Ioana a făcut o lucrare proastă. Pur şi simplu a scris ceea ce a vrut / simţit / ştiut în legătură cu subiectul. Dacă eu am ceva împotriva cu articolul ei, asta înseamnă nu înseamnă că a facut ceva prost. Fiecare a-re câte o părere personală.
Mulţumită Unknown?? 😀
Dragi cititori, redactori, comentatori, simpli vizitatori etc., nu pot decât să mă bucur că vacanţa vă dă răgazul să citiţi ceea ce se publică în „Joc Secund” şi să comentaţi pe marginea articolelor. Aşa cum am mai spus-o de nenumărate ori până acum, ar fi mult mai onest şi mai productiv pentru revistă, dacă aţi reuşi să vă exprimaţi opiniile în articole. Comentariile au şi ele rolul lor, însă cred că e mult mai uşor să stai pe margine, sub un anonimat virtual şi să emiţi păreri mai mult sau mai puţin corecte, decât să îţi asumi ceea ce gândeşti, măcar prin banala semnătură dacă nu şi prin altceva.
Legat de patriotism…nu cred că sunt cea mai în măsură să fac comentarii, însă cred că o minimă dovadă de „patriotism” ar fi să scriem şi să vorbim corect româneşte. Şi cred că acest lucru chiar nu ar mai trebui comentat. Ar trebui să învăţăm să ne asumăm şi greşelile nu numai reuşitele, iar atunci când cineva face o observaţie poate că este cazul să privim puţin în noi înşine înainte de a sări la atac.
Legat de libertatea de exprimare a ideilor pe site, ar trebui să fie de ajuns faptul că orice comentariu se postează ca atare, fără nicio cenzură, decât cea a bunului simţ. Faptul că admin sau coordonatorul revistei sau redactorii îşi exprimă punctele de vedere în comentarii nu înseamnă că sunteţi obligaţi să vi le însuşiţi. Radactorii, adimin, coordonatorii, toţi suntem o echipă şi asta s-a văzut în ceea ce am făcut în acest an şi mi se pare normal să ne luăm apărarea unii altora. Ar fi poate mai simplu să ne luăm nişte pseudonime sugestive… dar nu o facem, pentru că vrem să fim noi înşine, indiferent de circumstanţe.
P.S.: Aşteptăm în continuare noi opinii… şi, mai ales, noi articole.
Pentru Kira: Am înţeles cu toţii „ironia” din încăpăţânarea ta de a scrie ultimul comentariu cu foarte multe greşeli „intenţionate”. Ceea ce nu am înţeles sunt greşelile neintenţionate de genul „dacă eu am ceva împotrivă cu articolul ei…”Dorinţa de a-ţi exprima liber ideile proprii nu scuză folosirea greşită a bietei limbi române. Deşi, la urma urmei, dacă tot suntem atât de împătimiţi apărători ai libertăţii, avem şi libertatea de a vorbi incorect, nu??? 🙂
Doamnă profesoară, eu, cel puțin, nu văd unde a fost greșeala. În fine, cam atât pentru acest articol. Încă o chestie spun: dacă unii nu se pot exprima precum dumneavoastră, asta nu înseamnă că trebuie făcute numai observații la nivelul limbajului, ci a ideii exprimate.
Aveți și dumneavoastră grijă cu tastele :).
Dragă Kira, inteţia mea nu era nici pe de parte de a crea un eventual complex legat de modul de exprimare, ci doar de a atrage atenţia asupra modului în care reacţionăm, în scris, faţă de ceilalţi. Sper ca s-a înţeles asta.:)
Şi, doar pentru a lămuri problema, nu pentru a genera alte discuţii, construcţia era greşită pentru că „a avea ceva împotriva” nu poate fi urmat de „cu”. De ce? Chestiune de gramatică, de prepoziţii, de cazuri şi alte aspecte secundare. Nu intrăm în detalii, că plictisim lumea şi chiar ne îndepărtăm prea mult de subiect. Oricum, mi-ar plăcea să reţii că absolut orice părere e binevenită, atâta timp cât e argumentată şi exprimată cum trebuie. Pe scurt, apreciez implicarea şi opiniile personale ale fiecăruia.
Mă bucur că ne citeşti şi te aşteptăm printre noi.
patriotism=Octavian Paler
Datul cu capul de pereti si expresia „Sunt x si sunt mandru de asta!” nu au legatura cu patriotismul (unde x este o nationalitate).
Eu am scris ceva frumos pentru revista scolii ce nu a fost publicat, in care conturam ideea ca patriotismul nu are ce cauta intr-un viitor prosper, dar daca va place sa dezbateti problema la asemenea nivel, s-ar putea sa nu fiu urmatorul Jules Verne.
Pentru mine patriotismul este reprezentat printr-o munca individuala care ajuta o societate sa prospere. In ziua de astazi sa mergi la razboi ca nalucul din „patriotism” este o prostie. Vremurile se schimba, cu trecerea timpului definitia patriotismului evolueaza, exista si alte metode de a contribui la apararea tarii (nu trebuie sa fii doar pion). Dar nu despre asta vorbeam.
Valorizarea unui petic de pamant pentru a sustine valorile „spirituale” ale scuipatorilor de seminte (cetatenii de rand) are scopul de a imbogati unele mase de oameni profitori (cat de conspirationist ar suna). Din acest motiv, consider ca patriotismul este inutil, daunator si persista datorita religiei si traditiilor (invocate impreuna prin circulus in probando).
In concluzie patriotismul nu este o metoda constructiva de a dezvolta specia homo sapiens (sapiens).
Anamaria Ghiban – te dai prea desteapta.. :X [ in cazu tau.. nu se pune virgula aici: „Pe scurt, apreciez implicarea…”] .. lasa omu` in lumea lui, daca nu intelege de prima data..
aici era vb despre patriotism.. nu despre gramatica lb. romane!!!!!!
Virgula se pune chiar acolo, iar a respecta gramatica limbii române atunci când ești vorbitor nativ de limba română este o formă de patriotism. Desigur, pentru alții patriotismul înseamnă mai degrabă a mânca mici de 1 Mai. Dar asta e altă poveste. 🙂 Oricum, apreciez umorul…