Publicată în 1915, nuvela Metamorfoza este de o simplitate extraordinară pentru un scriitor precum Franz Kafka. Cu siguranţă Kafka a ales în mod metaforic metamorfozarea comisului-voiajor Gregor Samsa într-o insectă, deoarece, în esenţă, în nuvelă este vorba despre egoismul omului, de spre respingerea de către familie atunci când devii o povară.
Transformat într-un gândac, tranziţia de la om la gândac fiind bruscă şi totală, Gregor încearcă să comunice cu familia, însă îşi dă seama din reacţia lor, este conştient că ei nu îl înţeleg. Pe parcurs, cu cât câştigă mai multă dexteritate în mişcare, cu atât se îndepărtează de condiţia de om: renunţă să mai comunice cu cei din jur, îi place să se caţere pe pereţi. Sufletul îi rămâne intact, gândindu-se tot timpul la familie şi suferind pentru faptul că nu poate să facă nimic.
Cei din jur ajung să-l vadă pe Gregor ca pe o povară , iar probabil momentul cheie al îndepărtării acestuia de părinţi este acela în care tatăl aruncă după el cu un măr, care, înfipt în carapace, putrezeşte o dată cu trupul.
Discuţia membrilor familiei din partea finală a cărţii, în care aceştia spun că insecta nu poate fi Gregor, deoarece Gregor ar fi plecat, scutindu-i de suferinţă, este plină de semnificaţii, iar confilctul este evident, metamorfozarea demascând egoismul părinţilor. Bucuria sinistră că au scăpat de „povară” nu este ascunsă , vieţile lor părând dintr-o dată mult mai frumoase.
Metamorfoza este o carte foarte complexă despre egoism şi despre relaţiile din familie văzute dincolo de aparenţă, dar în acelaşi timp este şi o carte sfâşietor de tristă.
[…] Sursă foto […]