redactor, clasa a XII-a C

6 responses to “Modernitatea – hău al deziluziilor”

  1. Losy

    Analiză la obiect, documentată și sitetizată înspre perfect.
    Strălucitor… chiar m-ai impresionat!

  2. Alexandru

    Și eu sunt impresionant de puterea sentimentului ce îmi este stârnit de această analiză. Bravo Iuliana. Iți urez să scrii multe articole cel puțin la fel de bune ca acesta.

  3. Alexandra

    Mereu uimești… bravo!

  4. Georgiana Turcsanyi

    Şi totuşi… modernitatea nu impune, modernitatea îţi oferă căi. Şi normal, totul ţine de capacitatea fiecăruia de sinteză şi de a alege calea cea mai bună pentru el. Sunt de părere că, oricât s-ar încerca „standardizarea” umanului, acest lucru nu este posibil. Da, ne simţim sufocaţi de masele uşor de manipulat, însă simplul fapt că mai există oameni ca noi, oameni care discern şi îşi aleg singuri credinţele, demonstrează că nu s-a ajuns (şi nici nu cred să se ajunga) la o generaţie de manipulaţi.
    Desigur, dacă ar fi să analizam în timp, fiecare generaţie îşi are manipulaţii şi manipulatorii. Chiar şi omul arhaic avea mase manipulate de monarh…

  5. Iulia

    Aici sunt de acord. Dar articolul nu este unul despre manipulare. Societatea e ca un teatru de păpuşi. Există actorul (păpuşarul) care manevreaza păpuşile, obiectul principal al piesei, şi există spectatorul. Mereu se va păstra această ordine, indiferent de gradul de emancipare a omului. Dar nu despre asta e vorba. E vorba despre faptul ca noi involuam ca şi oameni invers proporţional cu progresul tehnologic. Şi te provoc să mă contrazici. Că avem acces la informatie, că suntem emancipaţi, asta este iluzia care ne face să credem că traiul nostru este unul elitist. Dar având iluzia că trăim într-o societate egalitară (din punct de vedere ierarhic), succesul unei minorităţi şi marasmul celorlalţi sunt de netolerat: superioritatea este ca un ghimpe, şi atunci întreaga existenţă se concentreaza în a relansa miza pentru a repune titlurile în joc. Aspirăm să devenim totul, să ne punem amprenta asupra vieţii şi aici conclude cu ideea afirmată undeva în articol potrivit căreia noi trăim prin auditoriul nostru, adică prin Ceilalţi şi prin recunoaşterea lor, ca o necesitate constantă. Desigur, astea sunt subtilităţi, dar toată energia societăţii manifestată în diferite forme pare să ducă la această uniăa idee.

  6. Iulia

    Şi aici subscriu epigraful filmului „Taxi Driver”: „Pe fiecare stradă este un necunoscut care visează să fie cineva. E un om singur, părăsit de toţi şi care caută cu disperare să dovedeasca faptul că există”

Lasă un Răspuns

CAPTCHA

*