Parfum şi praf…
De-aş fi în stare să mă dizolv în nepăsare,
Să nu mai am miros de fum,
Să nu urmez acelaşi drum
Cu fluturi ștrangulaţi în noapte,
Cu vise tainice în şoapte,
Vâltoare firavă de scrum.
Visări şi cioburi…
Gâduri triste,
Himere groaznice, sinistre
Atac-un început de dor,
Ascuns naiv într-un fior,
Născut din inocenţă fină
Atât de caldă şi străină,
A cărei umbră e un nor.
Idei şi cretă…
O tablă neagră, ştergându-şi urma-ntâmplător
Devine jetrfă-a ingnoranţei,
Storcându-se dintr-o substanţă.
Uşoară pulbere de stele
Pitite într-o carte veche,
Model al firelor de viaţă.
Cântat şi urlet…
Se-aude dintr-o uşă-nchisă.
Un întuneric nepătruns…
O parodie…
Al tăcerii sunet
Ascuns în vânt, în umblet
Într-un miraj dorit, dulceag, aproape viu,
Care, suspect, devine suflet.
Citesc și recitesc… Îmi vin în minte imagini dispersate și gânduri fără trup. Iar peste ele, cuvintele lui Nichita Stănescu…. „Poezia nu se scrie cu cuvinte.”… Așadar… fără cuvinte!
Nerostirea s- a intrupat in cuvant pentru a deveni fiinta …
Vers sublim …traire infinita