Data naşterii autorului Amintiri din copilărie este incertă, fiind 1 martie 1837 şi conform altor date, 10 iunie 1839. Sigur este că Ion Creangă s-a născut la Humuleşti, în familia lui Ştefan a Petrei Ciobotariul şi a Smarandei Creangă. Familia a mai avut încă şapte fiice care s-au stins prea devreme.
În 1846 Ion Creangă îşi începe drumul în viaţă, frecventând şcoala din satul natal, dascăl fiindu-i bădiţa Vasile, pe care îl evocă cu mult drag în Amintiri din copilărie. În 1847 acesta pleacă la oaste, copiii fiind lăsaţi în grija altui dascăl, după care mama îl încredinţează tatălui său, David Creangă, care-l duce pe tânărul Ion Creangă pe valea Bistriţei, la Broşteni, unde continuă şcoala.
În 1853 este transferat la Şcoala Domnească din Târgu Neamţ sub numele de Ştefănescu Ion, unde îi predă părintele Iasaia Teodorescu, fiind evocat în opera lui Creangă sub numele lui Popa Duhu. Deoarece mama lui Creangă a vrut să facă preot din el, acesta frecventează Şcoala catihetică din Fălticeni, unde apare sub numele Ion Creangă şi îl va păstra tot restul vieţii. După desfiinţarea şcolii este nevoit să plece la Iaşi, absolvind cursul inferior al Seminarului Teologic „Veniamin Costachi” de la Socola, pe lângă materiile teologice studiind gramatica, aritmtica, istoria, greaca, geografia, elina, latina.
În 1858 moare tatăl lui Ion Creangă, în timp ce acesta termină cursul inferior al seminarului şi cere hitoronisirea ca diacon. În 1859 revine în satul natal, unde se căsătoreşte cu Ileana, fiica părintelui Ioan Grigoriu, ceremonia petrecâdu-se la biserica Patruzeci de sfinţi din Iaşi, Ion Creangă devenind diacon al acesteia pe 26 decembrie 1859. La 19 decembrie 1960 se naşte unicul lui fiu, Constantin Creangă.
În 1861 se înscrie la Facultatea de Teologie, pe care o abandonează. Se înscrie la Şcoala normală Vasiliană de la Trei Ierarhi din Iaşi, avându-l ca dascăl pe Titu Maiorescu, care-l apreciază foarte mult pe Creangă şi îl numeşte învăţător la şcoala primară nr 1 din Iaşi. La 1864 ocupă postul de instituitor la această şcoală, decretul de numire fiind semnat de Alexandru Ioan Cuza. Ion Creangă va rămâne dedicat carierei didactice până la sfârşitul vieţii. În 1865 termină cursurile Școlii normale și obține diploma de absolvire. În 1867 apare primul abecedar conceput de scriitor, intitulat Metodă nouă de scriere și citire.
În 1871 este exclus din rândurile bisericii, învinuit că ar fi frecventat teatrul. Tot atunci publică şi un manual pentru copii (Învățătorul copiilor), unde sunt incluse trei povestiri: Acul și barosul , Prostia omenească și Inul și cămeșa. În 1872 este exclus definitiv din rândurile clerului, deoarece şi-a părăsit soţia. Tot în 1872 ministrul Tell îl exclude din învăţământ, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la reintegrarea în învăţământ a lui Creangă, acesta devenind dascăl la Şcoala primară de băieţi nr 2 din suburbia Păcurari-Iaşi.
În urma divorţului fiul lui Ion Creangă îi este dat în îngrijire şi atunci scriitorul caută o casă stabilă, alegând casa din mahalaua Ţicău, unde a rămas până la sfârşitul vieţii, în zilele noastre clădirea fiind cunoscută ca Bojdeuca lui Creangă.
Anul 1875 este unul foarte important în viaţa scriitorului, deoarece îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, legându-l de acesta o prietenie trainică. La îndemnul poetului, frecventează societatea Junimea, iar în cadrul revistei Convorbiri literare publică Soacra cu trei nurori şi Capra cu trei iezi. Între 1875 şi 1883 scrie cele mai importante opera ale sale, la îndemnul lui Eminescu, astfel în 1877 fiind publicate Moș Nichifor Coțcariu și basmul Povestea lui Harap-Alb. În anul următor este decorat cu ordinal Bene-merenti şi public basmul Ivan Turbincă.
La 1 ianuarie 1881 publică prima parte din Amintiri din copilărie în Convorbiri literare, după care public şi partea a II-a. În scurt timp se îmbolnăveşte de epilepsie, internându-se la Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti.
În 1887 îl vizitează pe Eminescu la Mănăstirea Neamţului. În perioada 1883-1889 a suferit foarte mult de pe urma bolii şi apoi a decesului lui Mihai Eminescu şi a Veronicăi Micle. Moare pe 31 decembrie 1889 în urma unui atac cerebral în casa sa din cartierul Ţicău. Este înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iaşi.
Cea mai cunoscută lucrare este Amintiri din copilărie, reprezentând cea mai personală parte a operei sale, stilul său poporan făcând această operă una dintre cele mai însemnate opera ale literaturii române. Alte opera cunoscute sunt poveştile Dănilă Prepeleac, Fata babei și fata moșneagului, Povestea lui Stan-Pățitul, Punguța cu doi bani; povestirile Ion Roată și Cuza-Vodă, MoșIon Roată și Unirea, Păcală, Prostia omenească, Ursul păcălit de vulpe. La fel, printre scrisorile lui Creangă s-au găsit răvaşe adresate familiei, cât şi unor personalităţi precum Mihai Eminescu, Vasile Conta, Mihail Kogălniceanu, Iacob Negruzzi, A.C.Cuza, Nicolae Gane, Ioan Slavici,Victor Zaharovschi, Titu Maiorescu.
Opera lui Creangă reprezintă un stil aparte, ca un om crescut la sat Ion Creangă îşi scrie basmele, povestirile şi poveştile într-un stil popular, folosind multe expresii, zicale şi construcţii gramaticale populare. Este o greşeală de zis că Ion Creangă era culegător de folclor, deoarece stilul său este influienţat de viaţa ţărănească pe care a dus-o, ca mai apoi să dea drum liber fanteziei sale, iar operele lui înfăţişează spiritual poporului de la ţară, fiind puse în evidenţă însuşirile literare proprii.
Ion Creangă reprezintă o personalitate foarte important în literature română. Fiind povestitor, autor de manual şcolare, teolog şi prozator, este recunoscut datorită măiestriei sale de a scrie şi de a povesti basme, poveşti şi povestiri, cât şi datorită stilului adoptat în realizarea operelor sale. Este considerat unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.
Comentarii recente