Opiniile sunt libere, dar nu şi obligatorii.
I. L. Caragiale
Fiecare dintre noi are păreri, dar înainte să le spunem oare ne gândim îndeajuns? Întotdeauna vorbim (de cele mai multe ori fără să medităm asupra spuselor noastre), rănind câteodată pe cei din jur. O primă regulă ar fi să nu vorbim în necunoştinţă de cauză, să nu încercăm să ne impunem părerea în faţa celorlalţi mai ales dacă aceasta ar putea cauza o problemă sau ar jigni pe cineva în mod direct. Cel mai uşor e să îţi dai cu părerea…
Doar pentru că ai impresia că o cunoști pe o persoană îndeajuns şi ţi-ai format o idee despre ea, nu nu înseamnă că asta îți dă dreptul să susții că o cunoști într-adevăr. Pentru a descoperi un om trebuie să îţi petreci timpul cu el, să îl observi de aproape şi de abia după aceea poți spune că ştii câte ceva despre acesta.
În mare parte, ideea ar fi că nu se cuvine să caracterizăm omul după aparenţe, nu avem dreptul de a ne exprima părerea despre el mai ales în public, în faţa unor prieteni, cu atât mai mult dacă opinia despre persoana lui nu este una tocmai bună şi nu numai.
Fizicul are şi el o mare legătură cu ceea ce am mai spus şi până acum. Foarte mulți oameni au tendința de a-i califica pe ceilalți după fizic, ceea ce este o mare greşeală. Fizicul nu influenţează atât de mult relaţia cu o persoană, fizicul nu ne arată cum este sufletul şi personalitatea celui de lânga noi. În cele din urmă, fiecare are modul lui de a privi: altul te vede frumos, altul urât ş.a. Câte capete, atâtea păreri…
Sandra, tot ce pot sa spun este ca m-au impresionat aceste randuri ….Felicitari!