Cartea de faţa, Dezmăţ în unu este din punctul meu de vedere una dintre cele mai bune carţi ale anului 2010. Prin expunerea naturală a aventurilor, a limbajului destul de simplu, accesibil pentru toate vârstele şi prin acele mici vulgarităţi, care ironizează într-o proporţie mai mare sau mai mică poporul român, romanul preia cu responsabilitate un loc fruntaş printre cele mai bune opere.
Domnul Zara a scris un roman autobiografic în care îşi povesteşte primii aproximativ 25 de ani de viaţă. Ea a fost împărţită în două mari ramuri, aceasta regăsindu-se şi în structurarea carţii. Prima parte , Sub muntele Răiuţ, unde îşi prezintă copilaria ce este “frântă” de un eveniment major din vieţile tuturor românilor şi anume căderea comunismului, iar a doua, Fata Morgana Americana, ce prezintă dorinţa lui nebună de a face bani, bineînţeles prin părăsirea patriei pentru America – “ţara tuturor posibilităţilor”.
Personajului principal nu-i este atribuit nici un nume, iar datorită acestui fapt ne este foarte uşor fiecăruia dintre noi să ne regăsim în aventurile lui. Deşi povestirea începe destul de sec, menţionându-se plictiseala de care naratorul dă dovadă – “Azi plouă.[…] Am chef să scriu despre copilărie.”, după ce începe să-şi tot amintească aventuri nu se mai poate opri.
Iniţial pare a fi un copil destul de bun şi ascultator, dar care, devine după venirea lui Garibaldi un mic “şmecher” de cartier. El nu face altceva decât să joace jocuri cum ar fi “Hoţii şi potera” sau ”Urmărirea pe semne”, dar după intrarea lui Duţu în grup încep să se organizeze în grupuri şi ajung să comită delicte, cum ar fi micile furturi din magazine. Datorită faptelor săvârşite ajung să fie urâţi de toţi oamenii. Spre fericirea comunităţii totul se termină odată cu trecerea lor spre o altă etapă.
Naratorul se mută, iar după trei ani vine dezastrul de la Cernobîl, care îl ţine mai tot timpul liber în casă, dar nu şi în timpul şcolii, aceasta oferindu-i multe “satisfacţii făcute” mai ales de profesorul de matematică.
Odată venită vacanţa de vara pleacă spre bunici fiind încântat de simplitatatea şi naturaleţea locurilor satului Răiuţ. Băiatul recunoaşte că avea momente în care statea căţarat într-un copac şi contempla locurile înconjurătoare. Ajuns în natură începe alături de câţiva copii din sat o nouă “familie” în care devine bineînţeles “tatăl”. Nu trece mult până se plictiseşte şi atunci îl întâlneşte pe Petruţ, un băiat cu doi ani mai mare, de la care are de învăţat. Alături de el prinde meşteşugul pescuitului prin diferite metode, dar îşi şi înveţă gâştele să zboare, un lucru care îl ajută extrem de mult într-un viitor apropiat.
Cu Petruţ alături protagonistul dă de gustul vinului şi datorită unei mari beţii din care au ieşit destul de “vătămaţi”, părinţii prietenului său hotărăsc să-l trimită la şcoala de silvicultură, acesta fiind totodată şi motivul pentru care prietenia celor doi a început să se dilueze destul de mult deşi o perioada şi-au trimis reciproc scrisori în care se interogau despre diferite lucruri.
Apoi naratorul intră într-o gaşcă cu ”ajutorul” căreia ajunge spaima satului, deoarece rupe firele de electricitate, fură din grădini, pune ţinte pe strada ca să spargă cauciucurile maşinilor şi nu se opresc aici.
Ca în orice roman adolescentin tema dragostei este foarte bine conturată, fiind expusă pe diferite etape. Aceasta pleacă de la gingăşia primilor fiori până la dorinţa de nestăpânit a sentimentelor.
Deşi prima iubire este Amalia, care la început nici măcar nu dureaza prea mult, arta dragostei o învaţă de la Zoe. Chiar dacă acest interval, dintre cele două prietene este presarat cu multe aventuri, cea mai importantă este revolta bunicii care nemaisuportându-i aventurile hotărăşte să-i dea “o mama de bătaie” ca să nu mai sara în sus toata ziua. De asemenea trebuie menţionată fuga în miez de noapte pe deal, doar aşa de distracţie, în care protagonistul trage o sperietură soră cu moartea fiind pus faţă în faţă cu mai mulţi mistreţi. Ajuns acasă teafar şi nevătămat nu-i rămâne decât să se minuneze de cât de “tare” a fost el în acea seară.
Zoe, un personaj puternic, ce îl intimidează de cele mai multe ori, este persoana care îl învaţă ”arta sărutului”. Dragostea lor pare nesfârşită, şi se întinde şi după întoarcerea protagonistului acasă pentru şcoală. În acest timp Zoe îl sună aproape zilnic trimiţându-i permanent scrisori de dragoste anonime. Din fericire pentru mama băiatului, aceasta îşi găseşte alt prieten şi încetează.
Comentarii recente