Nu cred că există adolescent să nu fi citit „De veghe în lanul de secară”. Acest roman al trăirilor şi conflictelor interioare adolescentine a fost scris de Jerome David Salinger, un scriitor american, dar şi un veteran al celui de-al Doilea Război Mondial. Acesta s-a născut în prima zi a anului 1919 în New York, Statele Unite ale Americii.
Salinger începe să scrie încă din perioada petrecută la un liceu militar din statul Pennsylvania, unde scria pe sub aşternut, folosind o lanternă. În toamna anului 1938 se înscrie la universitatea din New York, renunţând la studii primăvara următoare. Tatăl său îl determină să înveţe despre industria importării de carne, fiind trimis la Vienna, în Austria, în acest scop. J.D. părăseşte locaţia cu o lună înainte de a fi capturată de germani. Acesta îşi reia studiile, dar renunţă la ele, ca mai apoi să le reia. Îi este publicată o primă operă, intitulată „Oamenii tineri”(‘The Young Folks’) în revista ,,Story”.
În anii următori acesta luptă alături de armata americană în Al Doilea Război Mondial, înrolându-se la doar câteva luni de la intrarea Statelor Unite ale Americii în luptă. La întoarcerea din război este vizibil schimbat, schimbare ce îşi va lăsa amprenta asupra stilului său de a scrie. În anul 1948 publică „O zi perfectă pentru peştele-banană”. În 1951 apare „De veghe în lanul de secară”, opera ce îl consacrează în literatura universală, despre care menţionează mai târziu că a fost „oarecum autobiografică”. ,,New York Times” îi laudă opera, numind-o „un prim roman neobişnuit de genial”. Este apreciat modul său de a face o conexiune cu cititorii ce împart categoria de vârstă cu naratorul personaj, fiind aclamate abilităţile sale de construire a dialogului, folosind termeni potriviţi vârstei, mai târziu spunându-se despre autor că se identifica cu personajele sale, astfel reuşind să alcătuiască dialoguri şi monologuri interioare atât de complexe.
Faima obţinută în urma publicării romanului „De veghe în lanul de secară” îl determină pe autor să se retragă din viaţa publică, şi să se concentreze pe studiile sale religioase despre budism, religie la care a aderat după întoarcerea din război.
Deşi retras din viaţa publică, acesta continuă să păstreze obiceiul de a scrie câteva ore în fiecare dimineaţă. Astfel, până în momentul decesului său, el avea 15 romane nepublicate, despre care nu se ştia nimic.
Fără niciun dubiu, J.D. Salinger este un scriitor cu o contribuţie majoră în literatura universală, care va dăinui prin moştenirea sa literară.
Eu cred că, din păcate, există foarte mulți adolescenți care nici măcar nu au auzit de Salinger. 🙂 Dar mă bucur că mai există și adolescenți care citesc și care știu să aprecieze valorile literare. Felicitări, Codrin, pentru articol!