Cad flori de septembre
Pe umeri de ceară;
În jocuri funebre,
În lună de smoală.
Vâscos, plumburiu şi atroce,
În fier nuclear racla rânjeşte.
Subt candelă, te stingi precoce
Amor…
Lumânările ard nebuneşte.
Afară tot plouă;
Acilea se crapă pereţii de ceară,
Palpită în ochi de roşie rouă
Pereţii…
Palpit în neagra cămară!
Îzvoare de zgură letargic, livid
În crug de lumini-
Selenare orbite adâncesc în vid.
Se stinge cenuşa…
Te duci. Rămân.
in sfarsit imi rasfat ochii! sper sa te inspire vara asta cat mai mult ..