Recent am vizionat un film, care printr-o multitudine de aspecte a reuşit să mă impresioneze. Cu un scenariu captivant şi impresionant, am urmărit filmul fără suflare, încercând să descos o adevărată poveste. Filmul se numeşte „Pacientul englez” – o dramă îmbinată cu o poveste de dragoste şi aspecte din viaţa războiului. Filmul, aflându-se sub regia lui Anthony Minghella, a reuşit să surprindă atât publicul, cât şi criticii, reuşind să câştige nouă trofee în noaptea Oscarurilor.
Plasată undeva la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în Florenţa, acţiunea împeteşte două fire narative distincte, alternând în permanenţă trecutul cu prezentul, lăsând viitorul întotdeaună pradă incertitudinii. Contele Almasy, personajul principal al filmului, este trimis să cerceteze deşertul Sahara. În urma unui accident aviatic, acesta suferă multiple arsuri, reuşind să rămână în viaţă. Împreuna cu alte trei personaje, acesta se adăpostează într-o mănăstire, fiind îngrijit de infirmiera Hana. Toate aceste personaje au câte o poveste de viaţă diferită, însă cea mai emoţionantă dintre ele este cea a contelul Almasy.
Deoarece contele Almasy este inconştient şi nu este sigur cine este cu adevărat, suspansul este prezent de-a lungul filmului, povestea acestuia prinzând contur până la final. Nu vreau sa insist mult pe povestea de dragoste intensă şi interzisă dintre el şi Katharine. Vreau doar să precizez că această poveste reprezintă tot farmecul filmului. Cei doi se întâlnesc în deşert. El este coleg cu soţul lui Katharine. Aceştia se îndrăgostesc în lipsa soţului acesteia, având o relaţie ascunsă şi interzisă. Nu voi dezvălui finalul, însă acesta este unul neaşteptat de dureros.
Din punct de vedere estetic, filmul include secvenţe spectaculoase precum filmări aeriene, descoperirea unor picturi dintr-o peşteră, furtuni de nisip şi vederea unei biserici la lumina lumânării. Aceste aspecte din film au pretins recunoaşterea sa artistică şi tehnică.
Filmul „Pacientul Englez” dezvoltă o poveste de aventură romantică, construită ca un puzzle. Atât povestea în sine cât şi mesajul acesteia prind contur abia la finalul filmului. Consider ca acest film constituie dovada perfectă a faptului că cinematografia este considerată cea de-a şaptea artă.
Comentarii recente