“Credinţa este cunoaşterea din interiorul inimii, dincolo de atingerea certitudinii.”
Khalil Gibran
Toamna… zile mai scurte, zile mohorâte, zile îmbibate cu mirosul proaspăt şi rece al ploii. E doar o simplă zi şi, totuşi, simt bucuria ce îmi învăluie sufletul. E sărbătoare! Dis-de- dimineaţă, motoarele puţinelor maşini ce colindă străzile semnează un pact de tăcere. Mă uit pe geam, ţinând strâns în mâinile reci un ceai parfumat pentru descâlcit gândurile şi simţurile, servit de mama în porţelanurile ei delicate. Sunt un mare băutor de cafea (cafeaua, pentru mine este o “băutură” misterioasă şi extrem de incitantă), dar astăzi am zis să mă abat de la tipar. Atunci am simţit două mâini reci pe umerii mei. M-am întors să mă uit, dar nu era nimeni acolo. Încă visam… la ziua de ieri. Încerc, dar nu reuşesc să iau un creion şi o foaie de hârtie. Cred că mi-e doar lene să îmi fac astăzi timp pentru creaţie. Dar…imaginaţia începe să creeze tot felul de scenarii care-mi abundă mintea şi sufletul de bucurie.
Iaşi… oraşul celor şapte coline, oraş al marilor iubiri, oraş al primei Mari Uniri. Se pot spune o sumedenie de lucruri despre Iaşi. Într-adevăr, sunt numeroase motive pentru care Iaşul este un oraş iubit, multe motive pentru care Iaşul este un oraş detestat, de cele mai multe ori ajungându-se la o simbioză: oamenii iubesc şi detestă Iaşul, în acelaşi timp.
Cei mai mulţi dintre noi trăim cu o conştiinţă supraîncărcată. Totul este ambiguu, învăluit într-o mantie de ceaţă densă. Suferinţa şi durerea sufletului, neputinta de a mai schimba ceva ne macină toată viaţa. O rază de lumină ne poate aduce un dram de speranţă. În căutarea mea nesfârşită, de un lucru sunt sigur: dacă ajungi vreodată să te regăseşti, ajungi la concluzia că viaţa ar fi rece şi posomorâtă dacă cineva nu ar exista. Acel ‘cineva’ este perceput diferit de fiecare dintre noi, dar, oricât de mult ne-am strădui, vom ajunge toţi într-un punct comun – credinţa.
Credinţa ne defineşte ca oameni, motiv pentru care străzile din jurul Catedralei Mitropolitane din Iaşi au fost, din nou, neîncăpătoare pentru cei peste 140.000 de pelerini care au aşteptat să atingă moaştele Sfintei Parascheva. Chiar dacă au stat la o coadă lungă de câţiva kilometri, gândul că vor fi apăraţi de rele şi vor fi sănătoşi, le-a dat răbdare. Ajută-ne şi păzeşte-ne, Sfântă Parascheva!
La polul opus pelerinilor se află gaşca petrecăreţilor, pentru care Sărbătorile Iaşului înseamnă doar distracţie şi voie bună. Ce-i mai place românului să se mai distreze! Şi nimic nu îi poate sta în cale! Micii, vinul fiert şi porumbul pe grătar sunt adevăratele motive de sărbătoare, nicidecum Ziua Sfintei Parascheva. Şi pe bună dreptate, îţi cam taie elanul pentru post şi smerenie când ştii foarte bine că doar o dată-n an sunt zilele Iaşului. Iar ispitele ne pândesc la tot pasul!
Printre numeroasele evenimente programate, cele mai aşteptate sunt concertele: Direcţia 5, Voltaj, Lala Band şi a tipului care a îmblonăvit minţile adolescenţilor naivi, cel cu insomnie, Connect-R. (Mulţumesc pe această cale Sfintei Parascheva, ca să ştie toţi ce anume sărbătorim, de venirea toamnei)! Pot să se odihnească şi copiii, că tot au început şcoala şi artistul, că tot are concerte şi trebuie să fie în plină formă! Aleluia!
Comentarii recente