De când ne naștem începe cel mai frumos moment al vieții – copilăria. Dacă ar fi să compar viața cu o zi, copilăria îi corespunde dimineții însorite si vesele. În această perioadă noi suntem fericiți, fără griji majore, acum râdem și acum plângem, acum ne simțim singuri și deodată suntem înconjurați de o mulțime de prieteni, ne supărăm repede și iertăm imediat.
Sunt, totuși, copii care nu pot sa-și trăiască pe deplin copilăria din cauza problemelor familiale sau financiare, ei trebuind să muncească din greu sau, și mai trist, să cerșească. Îmi este milă de fiecare dată cănd văd copii în astfel de situații pentru că îmi dau seama că în sufletul lor se duce o luptă grea pentru care nu sunt de vină. În trecut nu erau atât de mulți copii ca aceștia.
Am aflat de la bunici, părinți și alte persoane care au trecut de mult de tărâmul de basm al copilăriei că în ultimii ani multe s- au schimbat – astfel, uniforma rigidă de șoim al patriei sau de pionier este acum înlocuită în unele cazuri de blue jeans, iar cele 15 minute alocate desenelor animate „Mihaela” s-au transformat în multe canale ce difuzează emisiuni pentru copii, așa cum doar bagheta magică a unei zâne bune putea realiza.
De ceva timp putem petrece vacanţeleîn alte țări, avem acces la mai multe informaţii cu ajutorul internetului și trebuie să recunosc că locul bătrânelor jocuri șotron sau de- a baba- oarba este luat de aplicațiile electronice.
Eu cred că, în ciuda tuturor schimbărilor, copilul tot copil rămâne și mereu va crede în sacul plin de jucării al lui Moș Crăciun, în iepuraşul de Paști sau se sperie de „Bau- Bau”dacă nu este cuminte. O să vină o zi cândîmi voi da seama că am crescut, că nu mai sunt un copil și trebuie să îmi iau adio de la copilărie, de la tihna trăirii fără gânduri.
Comentarii recente